DISTRIBUIȚI

Viaţa pe Terra ar putea deveni istorie pe 16 martie 2880, când un asteroid, despre care cercetătorii spun că pare să încalce legile fizicii, ar putea lovi Pământul. Cercetătorii americani au descoperit că asteroidul se roteşte atât de rapid în jurul axei proprii încât ar trebui să se dezintegreze. Totuşi, asteroidul 1950 DA rămâne intact şi îşi continuă călătoria prin spaţiu. Oamenii de ştiinţă cred că obiectul nu se dezintegrează datorită unor forţe de coeziune cunoscute sub numele de forţele Van der Waals. Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Universitatea Tennessee din Knoxville, SUA.
Cercetări anterioare au arătat că asteroizii sunt, de fapt, grămezi de pietriş, rocile fiind ţinute laolaltă de gravitaţie şi fricţiune. În cazul lui 1950 DA, specialiştii au descoperit că acesta se învârte atât de rapid încât ar trebui să se dezintegreze, gravitaţia nefiind suficient de puternică pentru a-l menţine stabil. Asteroidul are aproximativ un kilometru în diametru şi face o rotaţie completă în jurul axei sale la fiecare două ore şi şase minute. Mai mulţi cercetători de la universitatea amintită au vrut să ştie de ce acest corp ceresc nu se dezintegrează. Calculând temperatura şi densitatea asteroidului, specialiştii au reuşit să detecteze forţele de coeziune care îl ţin întreg. Mai mult, viteza de rotaţie a asteroidului, măsurată în regiunea ecuatorială, este atât de mare încât 1950 DA prezintă, de fapt, gravitaţie negativă, adică, dacă un astronaut ar vrea să se plaseze pe suprafaţa sa, ar fi aruncat în spaţiu. Prezenţa forţelor de coeziune a fost prezisă în cazul asteroizilor mici, dar acum este pentru prima dată când cercetătorii au şi dovezi clare. Forţele Van der Waal sunt forţe de atracţie care menţin moleculele împreună şi sunt foarte importante în chimie, biologie şi fizică. Aceste forţe de coeziune apar datorită atracţiei dintre zonele cu sarcini electrice opuse din interiorul substanţelor care alcătuiesc materia. Puterea acestora este direct proporţională cu mărimea atomilor şi a moleculelor. Totuşi, forţele Van der Waal sunt printre cele mai slabe interacţiuni chimice şi, din această cauză, sunt extrem de greu de studiat.

Concluziile studiului au fost publicate în revista ”Nature”, iar noile date au posibile implicaţii în găsirea de metode de protejare a planetei de un impact cu un astfel de asteroid. După impactul din februarie 2013, de la Celiabinsk, Rusia, când un asteorid a explodat în atmosfera terestră şi mai multe fragmente au ajuns la sol, interesul pentru găsirea de metode de apărare împotriva impactului cu un asteroid a crescut, a declarat profesorul Rozitis. Cercetarea arată că unele tehnici de apărare, cum ar fi trimiterea în spaţiu a unor obiecte care să lovească asteroidul, ar putea avea efecte negative, înrăutăţind situaţia. De exemplu, acestă metodă ar afecta forţele care menţin asteroidul stabil din punct de vedere structural, provocându-i dezintegrarea într-o mulţime de bucăţi mai mici, care ar putea să influenţeze alţi asteroizi aflaţi pe o traiectorie de coliziune cu Terra. De altfel, exact acest lucru este posibil să se fi întâmplat în cazul asteroidului P/2013 R3, a cărui dezintegrare a fost surprinsă de telescopul spaţial Hubble în 2013 şi 2014, posibil din cauza coliziunii cu un meteorit.

Discuții

comments