Planeta se îmbracă din nou în ie, pe 24 iunie

Ziua Universală a Iei - Piaţa Ovidiu – Constanţa

413
DISTRIBUIȚI

Este dorinţa comunităţii online „La blouse roumaine”, care se îndeplineşte şi în 2015, pentru al treilea an consecutiv.

În această zi, românii aflaţi oriunde în lume, se întorc la origini, în mod simbolic – îşi îmbracă dorul din suflet, în ia tradiţională românească.

Dar ia nu este celebrată doar în mediul online, ci şi marile oraşe din ţară şi din străinătate, prin diverse evenimente dedicate tradiţiilor româneşte. Pentru al doilea an consecutiv, şi Constanţa se înscrie pe harta oraşelor care celebrează ia.

Fotografii, ii şi demonstraţii de cusut

Piaţa Ovidiu – Constanţa – 24 iunie 2015 – ora 17.00.
Sunt coordonatele după care se ghidează constănţenii dar şi turiştii, care vor să celebreze ia românească, la invitaţia Simonei Moon – tânăra care se ocupă de organizarea evenimentului.

Cei care se întreabă cum se poate o tranforma o bucată de pânză – într-o ie, au ocazia să afle acest lucru, de la membrele grupului Şezătoare Constanţa. Ele vor purta iile realizate manual, în cadrul şezătorilor desfăşurate la Constanţa în ultimele luni, vor face demonstraţii de cusut şi le vor prezenta participanţilor, cămaşa tradiţională dobrogeană şi motivele din această regiune.

Tot de Ziua Universală a Iei, tradiţia îşi dă mâna şi cu arta fotografică, în cadrul expoziţiei „Sânzienele în urban”. Zeci de fotografii, rezultatul unei şedinţe foto cu tinere îmbrăcate în ie, le vor demonstra vizitatorilor, cât de bine s-a adaptat ia, la peisajul urban.
poza ie modificata
Interviu cu Simona Moon, promotoarea iei la Constanța

Simona Niculescu – Simona Moon, cea care a inițiat șezătorile de la Constanța mărturisește pe blogul ei http://simonaions.wordpress.com că iubește folclorul, călătoriile, natura și fotografia, iar blogul pe care l-a creat este despre călătoria vieții ei și nu despre lucrurile despre care lumea ar trebui să citească.

Povestea Simonei este foarte frumoasă, creionată cu dor de țară, de tradiții și de frumos. Am avut ocazia să o invit și să stau de vorbă cu ea la CulturALL, primul show dedicat culturii, pe www.citypodcast.ro, prima rețea de podcasturi din România.

Adelina Tocitu: Am văzut că blogul tău s-a transformat într-o platformă de promovare a valorilor și a tradițiilor românești, pentru că tu ești inițiatoarea sezătorilor. Ce înseamnă aceste șezători?
Simona Moon: Am început să scriu pe blog prin 2008. Pur și simplu scriam despre viața mea, despre lucrurile care se întâmplau. Era un jurnal al vieții mele. Șezatorile reprezintă o strângere a femeilor care iubesc să coasă sau să facă orice altceva, lucru de mână și să se ajute una pe cealaltă să ducă la final un proiect.

Adelina Tocitu: Ideea de a concepe sau de a-i învăța pe alții să facă o ie este nemaipomenită. Am citit pe blogul tău că ai fost plecată în Alaska o perioadă.
Simona Moon: Am lucrat pe vasele de croazieră 3 ani de zile. Am mers în jurul lumii, însă când am ajuns în Alaska am simțit un dor nemărginit de România. Am simțit că nu știu să o reprezint, că nu știu destule despre țara mea, și am căutat pe internet simboluri românești. Am găsit blogul Semne Cusute și am luat de acolo o grămadă de modele și am început să le pun pe etamină. Prima încercare a fost dezastruoasă. Atunci mi-am dat seama că nu știut să cos. Dar am învățat, pentru că în fiecare pauză pe care am avut-o pe durata călătoriei, am cusut și până la finalul contractului am învățat câteva tehnici.

Adelina Tocitu: În aceeași perioadă ai început să citești sau să recitești basmele românești. Care a fost sentimentul și cum ai conștientizat această trecere de la copil la adult?
Simona Moon: Am citit basmele ca orice copil, însă nu le-am înțeles semnificația. Dorul de casă îmi invadase sufletul și basmele mi-au arătat esența frumosului românesc. Și dacă îți aduci aminte în basmele românești, fata este întotdeauna harnică și știe să coasă. Și atunci mi-am zis: de ce să nu fac si eu ceva în direcția asta?

Adelina Tocitu: În afară de Muzeul de Artă Populară care promovează tradițiile și valorile românești, nu am mai auzit de o astfel de inițiativă. Cel puțin nu aici în Dobrogea.
Simona Moon: Ideea nu-mi aparține. Am fost inspirată de grupul Semne Cusute în Acțiune deținut de Ioana Corduneanu. Am văzut că în restul țării femeile se strâng și duc proiecte la final și mi-am zis ca trebuie să organizăm așa ceva și la Constanța, să avem un centru unde să ne putem găsi și să lucrăm împreună. Sunt o gramadă de femei care nu încearcă să-și coasă o ie, o cămasă țărănească, penru că au impresia că este foarte greu. Surprinzător, le arătăm că aceste cusături nu sunt foarte dificile și că pot fi făcute de oricine.

Adelina Tocitu: Simona, ideea de a coase este una minunată, dar ea nu mai aparține tinerilor.
Simona Moon: Este arta acului, care din păcate devine bătrânească și este păcat, pentru că uneori bătrânii nu mai au abilitatea necesară. Acum 100 de ani femeile începeau să coasă de la vârste fragede. Era o artă, o formă de exprimare. În ziua de astăzi, tinerii ar trebui măcar să încerce, pentru că ar aprecia mai mult munca strămoșească, ar precia mai mult zestrea pe care o au în casă, ascunsă pe undeva, într-o ladă. Cel puțin pentru mine este o terapie. În loc să mă uit la televizor, prefer să cos.

Adelina Tocitu: Care este specificul fiecărui model, în funcție de regiunea din care provine?
Simona Moon: Fiecare sat are portul său. Portul înseamnă ie, fotă, poale, încălțăminte, maramă. Modelele care erau cusute erau luate din mediul înconjurător, pentru că această cămașa era considerată act de identitate. Modelele foarte bogate apar în zonele muntoase pentru că acolo ninge aproape jumătate din an și cei care le purtau trebuiau să iasă în evidență prin culori. Un exemplu în acest sens este culoarea care apare în Drăguși – Rozul de Drăguși. Este unic în toată țara și este folosit pe pieptare, fote, mai puțin pe cămăși. Dobrogea este simplă și elegantă, iar culorile specifice sunt roșu, negru și albastru. Avem mai puține modele față de restul țării. Cămașa este de tip T, nu este ca ia cu care suntem obișnuiți, strânsă la gât, creață. Are platcă, o parte brodată în zona gâtului. Broderia apare la mânecă, pe umăr și pe platcă.

Adelina Tocitu: Că este o inițiativă originală și demnă de toată lauda, ne-am lămurit. Însă nu mi-am imaginat niciodata că o să merg la mall, la cumpărături și o să văd un grup de femei dornice să coasă.
Simona: Am văzut că în țară se organizează șezători la biblioteca județeană și am încercat și noi aici la Constanța, dar ne trebuie lumină naturală pentru cusut și ne-am gandit că o să vorbim destul de tare. Am văzut că s-a deschis o bibliotecă într-un mall și m-am gândit că nu ar fi o idee rea să facem și noi același lucru. Prima întâlnire a fost anul aceasta chiar de Dragobete, pe 24 februarie. Ne-am strâns 16 fete iubitoare de tradiții, și din acel moment am primit un feedback pozitiv.

Adelina Tocitu: Sunt femei, în Dobrogea, care stăpânesc această artă a acului, a cusutului?
Simona Moon: Sunt fete care știu să coasă punctul de cruciuliță și alte tehnici, dar nu suntem la fel de multe ca în restul țării, pentru că la noi nu s-a mai cusut de foarte multă vreme.

Adelina Tocitu: Te-ai gândit să duci șezătorile și la Tulcea, unde sunt comunitățile de ruși lipoveni?
Simona Moon: Da. Am o prietenă care are o casă în Jurilovca, comuna Vișina și mi-am propus să ajung acolo cât mai curând. Îmi doresc ca femeile care și-au început iile să le termine cât mai repede. Îmi doresc ca mamicile care au venit de la Asociația Work at Home Moms să-și termine proiectele. Nu știu dacă știți dar în această asociație, femeile care au copii sunt ajutate să lucreze de acasă și să se specializeze în orice domeniu vor ele. Interesul meu este să le dau modelul dobrogean pentru ca acesta să fie cunoscut și mai ales recunoscut.

Adelina Tocitu: Care sunt șansele ca iia românească să devină un patrimoniu Unesco?
Simona Moon: Are șanse atâta timp cât există comunități care cos. Sunt destul de multe, dar cel mai important este să se coasă modelele din zona respectivă și să aibă continuitate. Eu asta încerc să fac. Le împing pe fetele care cos să meargă pe linia dobrogeană, să reproducem iile vechi, să le dăm viață, să le putem purta cu ocazia sărbătorilor. Ia Este o cămașă foarte eleganță.

Puteți asculta interviul integral pe www.citypodcast.ro, prima rețea de podcasturi din România, iar show-ul se numește CulturALL.

Pe 21 iunie, constănţencele iubitoare de tradiţii şi de mişcare în aer liber, au făcut un tur al oraşului Constanţa. Nu oricum, ci pe biciclete. Ţinuta obligatorie a „sânzienelor moderne” a fost compusă din fustă, ie şi coroniţă din flori. Evenimentul s-a intitulat Skirtbike Constanţa iar obiectivul a fost acela de a promova ia românească şi mişcarea în aer liber.

Şi povestea iei continuă şi după 24 iunie, cu ceea ce deocamdată este doar un vis frumos: includerea iei româneşti în patrimoniul UNESCO. A fost lansată o petiţie online, în acest sens. Aproape 10.000 de persoane au semnat până acum.

Discuții

comments

1 COMENTARIU

Comments are closed.