DISTRIBUIȚI
22 octombrie - Ziua Internațională a bâlbelor

Balbuția – sau mai popular bâlbâiala – afectează între 4 și 5 la sută dintre copii, dispărând la vârstă adultă în 8 cazuri din 10. Afecțiune de origine multifactorială, balbuția mai este încă percepută ca o problemă de ordin psihologic, informează cotidianul francez Le Figaro.

Considerată de multe ori o problemă ce ține de vorbit, balbuția alterează fluiditatea cuvintelor și implicit a comunicării. În majoritatea cazurilor, ea apare la persoane extrem de tinere, dar poate surveni și la vârstă adultă, în special ca urmare a unor traumatisme.

În Franța, există circa 600.000 de persoane care suferă de balbism. Ziua internațională a balbuției, marcată la 22 octombrie, constituie o bună ocazie pentru a cunoaște mai bine acest handicap și abordările posibile.

‘Vorbitul poate fi comparat cu scrierea’, explică Marie-Claude Monfrais-Pfauwadel, medic specialist în balbism. ‘Inițial, scrierea este haotică, însă ea se poate fluidiza pentru a deveni automată, când te gândești la ce scrii, nu la gesturile scrierii’, precizează specialista.

Vorbitul reprezintă, de fapt, o sumă de mișcări produse de mușchii gurii, feței și laringelui, mișcări care necesită o mare rapiditate de execuție și o excelentă sincronizare pentru a produce sunetele. Astfel, balbuția mai poate fi considerată o problemă locomotorie. La unele persoane bâlbâite, monitorizarea activității musculare atestă ‘mioclonii’ ale laringelui, mai exact contracții musculare involuntare, care perturbă vorbitul.

Cercetări în domeniu, din ce în ce mai numeroase în ultimii 20 de ani, au permis mari progrese în ceea ce privește înțelegerea cauzelor ce stau la originea balbuției. Mai multe studii au arătat că există în mod clar o componentă genetică în apariția acestei boli. Desigur, nu există o genă a bâlbâielii, însă oamenii de știință au identificat deja mai multe zone cromozomiale care ar putea avea un rol în dezvoltarea bolii. Astfel, balbuția ar fi rezultatul unor numeroase interacțiuni între mai multe gene, dar și cu mediul în care se dezvoltă copilul. ‘Nu te naști bâlbâit, ci cu o predispoziție la bâlbâială’, insistă Monfrais.

Specialiștii în domeniul neuroștiinței au adus multe elemente noi pentru înțelegerea balbuției. ‘Cauza primară a acestei afecțiuni este legată de capacitatea creierului de a trata vorbirea și limbajul’, explică Luc de Nil, profesor la Departamentul pentru patologia vorbirii și limbajului din cadrul Universității din Toronto. Astfel, s-a putut constata: creierul persoanelor bâlbâite prezintă diferențe în același timp anatomice și funcționale comparativ cu cel al persoanelor nebâlbâite. ‘La persoanele cu balbuție a fost remarcată o hiperactivitate cerebrală în special în momentul în care acestea iau cuvântul’, detaliază Luc De Nil.

Un studiu publicat recent de echipa profesorului De Nil a dezvăluit că structura creierului este modificată în cazul copiilor care suferă de balbuție. În unele zone cerebrale, proporția de materie cenușie /stratul extern al creierului/ ar fi mai puțin densă, iar conexiunile neuronale — mai puțin eficace. Urmează ca oamenii de știință să explice legătura care există între aceste modificări și mecanismele balbuției.

Depășirea balbismului depinde de numeroși factori, în special de istoricul pacientului și de vârsta lui. Tehnicile de reeducare practicate de ortofoniști specializați sunt o primă soluție în majoritatea cazurilor. Aceste tehnici pot fi acompaniate de terapii cognitiv-comportamentale, care au drept scop ajutorarea persoanei în a-și depăși stresul și jena pe care aceasta o dezvoltă adesea ca urmare a respectivului handicap. În condițiile în care balbismul este acompaniat de perturbări de atenție, un tratament medicamentos poate fi luat în calcul.

‘Asociațiile și grupurile de pacienți constituie de asemenea forme prețioase de ajutor pentru a beneficia de un sfat sau de un sprijin concret. Mai multe persoane cu balbuție au creat chiar și bloguri, uneori și filme, pentru a comunica pe marginea handicapului lor și a ieși din izolarea pe care acesta o poate provoca’, subliniază Marie-Claude Monfrais, citată de Le Figaro.

Sursa: Agerpres

Discuții

comments