DISTRIBUIȚI

Ziua din ajunul Crăciunului este deosebită, căci ne aflăm în apropierea marelui praznic al Nașterii lui Hristos, care mai mult decât toate celelalte praznice împărătești de peste an aduce atâta bucurie.

„Acum când suntem în ajunul Crăciunului, când dreptul Iosif caută loc de găzduire în Bethleem pentru Fecioară și pentru Prunc și nu găsește, când Fecioara merge în peșteră să nască pe Fiul Lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, să ne silim fiecare și să-i dăm loc de găzduire și de naștere lui Hristos în casele noastre creștinești și în cămara inimilor noastre”, spune părintele Ilie Cleopa (vol. „Predice la praznicele împărătești și la sfinții de peste an”)

Pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, Biserica se pregătește cu sârguință. De aceea înaintea sărbătorii este rânduit un post de șase săptămâni, Postul Crăciunului, care închipuiește postul celor 40 de zile pe care l-a ținut Moise pe muntele Sinai, ca să se învrednicească de a vedea pe Dumnezeu și a primii Tablele Legii.

Ziua din ajunul Nașterii Domnului este una de post mai aspru decât celelalte zile, deoarece se ajunează până seara. Dezlegarea la mâncăruri de dulce se dă a doua zi (25 decembrie), în ziua sărbătorii Crăciunului, după Sfânta Liturghie.

După ceasul prânzului, spre seara, se obișnuiește să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Prorocului Daniel și al celor trei tineri din Babilon.

Despre hrana tinerilor iudei în robia babiloniană amintește Biserica Ortodoxă în rugăciunea de binecuvântare a colivei, unde se spune: „Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău și ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre îndulcirea și hrana noastră; Care pe cei trei tineri și pe Daniel care erau în Babilon, fiind hrăniți cu semințe i-ai arătat mai frumoși decât cei ce erau hrăniți cu multe desfătări”.

Aceasta zi de post aspru mai amintește și de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, erau botezați și împărtășiți pentru prima data cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.

În seara zilei de ajun, credincioșii obișnuiesc să mănânce o altă mâncare dulce, numită în popor „Scutecele lui Iisus”. Din făină, apă și sare se frământă niște lipii subțiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apa cu miere sau zahăr) și se presară cu nucă măcinată.

În aceasta zi de pregătire pentru întâmpinarea marelui praznic împărătesc al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos există rânduieli liturgice speciale. În ajunul Crăciunului se citesc Ceasurile Împărătești și se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Ceasurile Împărătești cuprind pericope evanghelice din Vechiul și Noul Testament și cântări liturgice cu privire la Nașterea Domnului.

După noaptea de ajun, trei zile la rând, în toate bisericile se săvârșește Sfânta Liturghie. Datorită bucuriei marelui praznic al Nașterii Domnului, s-a rânduit ca în perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează să nu se facă îngenuncheri și plecăciuni. Excepție fac însă canoanele primite de la duhovnic.

Tot în această ultimă zi din Postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului, spre a vesti marele praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.

În Ajun, merg și colindătorii pe la casele oamenilor aducând vestea cea bună a Nașterii Domnului, asemenea îngerilor și păstorilor care au vestit minunea din Betleemul Iudeii, Nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioară.

Sursa – Documentar AGERPRES

Discuții

comments