DISTRIBUIȚI

Sunt nelipsite de la niciun Revelion iar mai nou, de la niciun eveniment important, fie el public sau privat. Artificiile, căci despre ele vorbim, ne fac să stăm cu ochii aţintiţi spre cer, minute în şir, pentru a le admira.

Însă puţini ştiu că artificiile nu sunt o invenţie modernă. Florentina Stan, redactor Radio Constanța s-a documentat şi a aflat unde s-au văzut pentru prima dată, artificii:

Cel mai mare spectacol de artificii din toate timpurile a avut loc pe 10 noiembrie 2012 şi a marcat aniversarea constituţiei Kuwait-ului. În total, au fost lansate în aer peste 70 de mii de proiectile.

Istoria artificiilor începe în urmă cu 2.000 de ani, în China. Alchimiştii vremii erau în căutarea unui elixir care să le asigure imortalitatea. Deşi nu ar reuşit să descopere reţeta nemuririi, din încercarea lor avem acum cele mai spectaculoase lumini efemere, folosite în momente festive. Substanţa descoperită în demersul grandios al alchimiştilor chinezi avea în compoziţie azotatul de potasiu, cărbune şi sulf; sau praful de puşcă cunoscut azi, conform Radio România Cultural.

Artificiile au fost folosite în China şi pentru a alunga spiritele rele. Zgomotul puternic şi ciudat pe care acestea le făceau speria deopotrivă animalele cât şi oamenii, de aceea chinezii s-au gândit că ar avea efect şi asupra spiritelor rele, în special asupra celui numit Nian, despre care se credea că se hrăneşte cu oameni şi cu recoltele lor. Astfel, cu timpul, a devenit o tradiţie ca oamenii să arunce tulpini de bambus în foc, în timpul sărbătorii Anului Nou Chinezesc, acestea fiind primele aşa-zise artificii. Tulpinile de bambus cresc atât de repede încât înăuntrul lor rămân blocate buzunare de sevă şi aer, care, atunci când se încălzesc, se extind şi se sparg din interior, creând acel zgomot puternic. În orasul Liu Yang din China există un muzeu şi un templu ridicat în timpul dinastiei Song, dedicat unui călugar chinez numit Li Tian. Acesta este creditat cu invenţia artificiilor acum 1000 de ani. Poporul chinez sărbatoreşte invenţia artificiilor pe fiecare 18 aprilie, aducând jerfe lui Li Tian.

În cele din urmă, arta şi ştiinţa artificiilor s-a dezvoltat într-o profesie independentă. În China Antică, pirotehnicienii (maeştrii-artificiilor) era respectaţi pentru cunoştinţele şi priceperea lor în montajul afişării luminii şi sunetului într-un mod uimitor.

Cu toate acestea, în China artificiile pentru ceremonii şi sărbătoriri erau în mod special doar pentru împăraţi şi pentru oamenii bogaţi, înainte de secolul 14. Doar pe timpul Dinastiei Ming, un eveniment pentru oamenii obişnuiţi a devenit şi ocazia potrivită pentru artificii.

Sute de ani mai târziu, în Europa

Folosirea prafului de puşcă în Europa datează din secolul al XIII-lea, până în secolul al XIV-lea ei reuşind să îl utilizeze în artilerie. Praful de puşcă a fost apoi folosit în fabricarea artificiilor abia în primii ani ai secolului al XVI-lea. În Europa, arta pirotehnică se pare că s-a dezvoltat mai întâi în rândul locuitorilor din Florenţa şi Siena. De aceea, unele terminologii de bază folosite de artificiile de azi provin din italiană, de exemplu racheta din cuvantul Italian „rocchetta”.
În vremurile de demult, era foarte dificilă obţinerea culorii albastre pentru artificii, însă odată cu descoperirea aliajului de magneziu cu aluminiu, aceasta n-a mai reprezentat o problemă. La început, albul şi portocaliul erau singurele culori ale focurilor de artificii.


Traiectoria, culorile şi formele artificiilor

Praful de puşcă asigură traiectoria artificiilor, dar culorile şi formele în care explodează au la bază propria tehnologie de fabricaţie. Culorile în care explodează artificiile sunt galben, roşu, verde, alb sau ablastru. Ceea ce vedem în aer în forma stelelor care strălucesc câteva secunde sunt grupuri ca de argilă din interiorul artificiilor, de aproximativ doi centimetri în diametru. Aceste bile conţin patru ingrediente principale: oxidanţi, reductoare, coloranţi şi lianţi. Când artificiile sunt aprinse, oxidanţii eliberează oxigenul care se combină cu agenţii de reducere, asigurând energia din spatele exploziei. Oxigenul este „carburantul” care asigură intensitatea exploziei şi spectacolul de culori. Culorile din stelele proiectate în aer sunt săruri metalice. Roşul se obţine din utilizarea carbonatului de litiu şi săruri de stronţiu. Stronţiul este un metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, iar sărurile acestui element chimic sunt folosite în pirotehnie, dar şi în fizică nucleară şi în medicină. Litiul, metal alcalin moale şi foarte uşor, are şi el tot culoarea argintie. Combinaţia elementelor având la bază aceste două metale însă creează artificiile roşii. Pentru a produce un efect luminos argintiu, artificiile au în compoziţie magneziu, aluminiu sau titan. Lianţii au rolul de a menţine stelele grupate, făcând artificiile mai stabile şi reducând probabilitatea ca acestea să explodeze când nu este cazul.

Focuri de artificii instituţionalizate

Cel mai mare spectacol de artificii din toate timpurile a avut loc pe 10 noiembrie 2012 şi a marcat aniversarea constituţiei Kuwait-ului. În total, au fost lansate în aer 77.282 de proiectile. Cei mai entuziaşti admiratori ai focurilor de artificii, amatori şi profesionişti,  s-au asociat într-o organizaţie nonprofit în 1969, „Pyrotechnics Guild International” (PGI). Asociaţia cu 3.500 de membri are misiunea declarată de a încuraja folosirea în siguranţă a exploziilor controlate. În acelaşi timp, PGI perfecţionează arta pirotehnicii şi inventariază aspectele istorice ale artificiilor. Membrii PGI se întâlnesc anual în luna august, iar în cadrul convenţiei au loc cele mai mari şi mai spectaculoase focuri de artificii, inclusiv cele mai complexe, cu două sau mai multe explozii provenite dintr-un singur proiectil.

Cea mai mare tragedie legată de artificii a avut loc pe 16 mai 1770, în timpul celebrării nunţii regale dintre Regele Ludovic XVI şi Maria Antoaneta. Atunci, după spectacolul oferit de artificii, oamenii s-au panicat şi au încercat să părăsească în goana mare ceea ce astăzi este cunoscut drept Palatul Concorde, în urmă rămânând circa 800 de victime.

Discuții

comments