DISTRIBUIȚI

Ca în fiecare an, primăvara este vestită în pădurile Babadagului de puzderia de ghiocei care transformă solulul într-un imens covor înflorat.

Puţini sunt cei care ştiu însă că aceşti ghiocei de pe meleagurile dobrogene se află pe Lista Roşie a plantelor aflate pe cale de dispariţie. Ghiocelul dobrogean numit şi Floarea Laptelui creşte doar în nordul Dobrogei, în regiunea Măcin – Isaccea – Teliţa – Babadag – Enisala. Cea mai mare rezervaţie de ghiocei dobrogeni se află în Podişul Babadag. Ghioceii de aici sunt mai mari şi mai parfumaţi.

ghiocei 1

Deşi ar trebui doar admirat şi cel mult fotografiat, ghiocelul Floarea Laptelui este cules de localnici sau de drumeţi după bunul plac.

În împrejurimile Babadagului, la începutul primăverii, aproape că nu există gospodărie care să nu vândă bucheţele de ghiocei sălbatici.

Pe lângă frumuseţea şi raritatea lor, ghioceii din pădurile Babadagului au în spate şi o legendă populară.
ghiocei 2
Se zice că, demult, copiii vântului de primăvară şi-au pierdut mama, iar tatăl lor s-a căsătorit cu fiica vântului de miază-noapte, care avea o fire rece şi ursuză. Mama vitregă i-a alungat pe copii de acasă pe o vreme rea. Pentru că nu mai puteau să reziste în frig, copiii s-au rugat lui Dumnezeu să le vină în ajutor, iar el i-a refăcut în primele flori ale primăverii – ghioceii.

O altă poveste din bătrâni spune că, după alungarea lui Adam şi a Evei din Rai, un înger a transformat fulgii de zăpadă în ghoicei, pe care le-a dăruit lor, ca simbol al speranţei şi al izbăvirii de păcat.
ghiocei 3
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, le-a colorat frumos. Când a făcut zăpada, i-a zis: „Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place”. Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă: „Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!”. Iarba a refuzat-o. A rugat atunci macul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii. Tristă şi amărâta, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia ii spune şi lui necazul: „Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!”. Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus: „Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine”. Zăpada a primit cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, ea poarta veşmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară de cum începe să se arate primăvara.

Discuții

comments