DISTRIBUIȚI

1906 este anul în care turiștii au facut plajă pentru prima oară, în Mamaia, pe fâșia de nisip dintre lacul Siutghiol și mare, cedată Primariei Constanța, la inițiativa primarului de atunci, Ion Bănescu. In arhivele Constanței sunt consemnate reclamațiile făcute de localnici, nevoiți să-și schimbe brusc, locul pentru băile de soare. Din cauza extinderii portului, plaja de la Vii, din dreptul actualului Centru de Scafandri, a fost desființată, iar oamenii obisnuiti cu această plajă au fost ghidați către Mamaia. Istoricul Constantin Cheramidoglu ne vorbește despre atmosfera primilor ani ai ”stațiunii” Mamaia. O rătușcă urâtă transformată în lebăda litoralului românesc.

Nu a fost dragoste la prima vedere între turiști și plaja din Stațiunea Mamaia. În urmă cu 111 ani, mai precis în 1906, când turiștii și constănțenii s-au mutat în noua stațiune, reclamațiile au curs în cascadă la adresa primarului de atunci, Ion Bănescu. Acesta a desființat plaja de la Viile Vechi, din dreptul Centrului de Scafandri de astăzi, pentru a fi cedată portului, aflat în ample lucrări de extindere  și modernizare. Așa se face că iubitorii băilor de soare și-au schimbat locul și au venit în pustietatea unei fâșii de nisip abia atinse de picior de om. Istoricul Constantin Cheramidoglu a găsit în Arhivele Naționale – Filiala Constanța documente interesante în acest sens.

Criticile la adresa primarului Bănescu și a ideilor sale cu plaja din 1906 nu au întârziat să apară chiar de la început, cum vedem în presa vremii și iată un citat în acest sens: Plictiseala și nădușeala au sporit când băile sunt acum la 9 kilometri depărtare, iar durata minimală a drumului este de trei sferturi de oră, atât la dus, cât și la întors, dar nu e numai atât, Mamaia este sălbatică, fără arbori, fără un adăpost, expusă la toate vânturile. Vestita plajă are o pantă atât de slabă încât nici la 100 de metri de mal apa nu ajunge până la brâu.

În alte documente se preciza că „cine merge la Mamaia face lux, adică risipă, plătind trenul și pierzând prea mult timp cu facerea unei băi”. În 1916, trenul spre Mamaia începea să circule din data de 29 iunie, și avea 4 curse pe zi. Se pleca de la Hala Tetis, aflată în spatele Muzeului de Istorie de astăzi, până la Halta din Mamaia. Cu timpul, destinația a ajuns să fie îndrăgită de turiști. În special după construirea Cazinoului din Mamaia.

Se închiriau bufete, restaurante, care erau la Mamaia în jurul Cazinoului, care era o construcție publică, făcută în 1934, și în jurul lui erau cabinele de plăji, câte 56 pe sexe, erau aceste restaurante, chioșcuri cu diverse articole, suveniruri. Turiștii erau mulțumiți pentru că la acea vreme era ceva deosebit, mult mai animat, să zicem, decât la Eforie Sud, la Carmen Sylva de atunci. Încă de la început stațiunea Mamaia a fost un pol al distracției pe litoral, pentru că era relativ aproape de Constanța, de Gară, mai spune istoricul Constantin Cheramidoglu.

Deși blamată la început, stațiunea Mamaia a ajuns încă din primii ani de existență să găzduiască, zilnic, peste 4.000 de vizitatori. A fost un triumf al viziunii primarului Ion Bănescu, cel care a cântărit corect potențialul dunei de nisip dintre lacul Siutghiol și mare. „De când cu noua plajă de la Mamaia, orașul Constanța își începe adevărata viață ca stațiune balneară și climaterică maritimă”, sublinia Ion Bănescu în urmă cu 100 de ani, într-o discuție cu un mesaj valabil și astăzi.

Un reportaj de Silvia Pascale

Discuții

comments