DISTRIBUIȚI

Leon Sărățeanu – De când porneam emisia, Radio Vacanța era numai surâs, era toată numai miere și dulceață. Excepția o făceau buletinele de știri. Aveam programe de umor, de varietăți, interviuri și foarte multă muzică.

La lansarea îndrăgitului program estival Radio Vacanța au contribuit oameni valoroși, a căror activiate a influențat benefic evoluția radiofoniei românești, într-o perioadă în care cuvântul libertate era asociat cu emisiunile pe care le transmiteau posturile străine – Vocea Americii sau Radio Europa Liberă.

La împlinirea celor 50 de ani de emisie a Radio Vacanța, rememorăm portretele realizatorilor de emisiuni, ale celor care au stat și stau în spatele microfoanelor și care, cu ajutorul celor meșteșugite cuvinte, v-au făcut vacanțele mai frumoase. Readucem în atenție urările artiștilor, ale actorilor, ale celor care dintr-un motiv sau altul au trecut prin studioul de la mare, fie că s-a întâmplat la Vila 27 – primul sediul al Radio Vacanței, fie că vorbim despre actuala clădire, din care emite cel mai cunoscut program radio estival, un brand național: Radio Vacanța, programul estival al Radio Constanța.

Născut într-o perioadă în care abia se contura ideea de turism sau de industrie turistică, Radio Vacanța a surprins și a transmis prin vocile celor care realizau emisiuni, dezvoltarea litoralului, a stațiunilor pentru care cererea de locuri de cazare depășea oferta disponibilă.

Arhiva Societății Române de Radiodifuziune păstrează vocile celor care au contribuit la lansarea acestui vis de vară, conceput cu emisiuni în limbi străine, muzică pentru toate gusturile pe care doar la Radio Vacanța o puteai asculta, emisiuni de divertisment, concursuri de cultură generală, transmisiuni din stațiunile de pe litoral cu participarea turiștilor străini, spectacole în care s-au lansat artiști și cele mai frumoase șlagăre.

În cele ce urmează vă readuc în atenție «vocea» jurnalistui Leon Sărățeanu, extrasă dintr-un interviu realizat în anul 1998 acordat realizatorului de emisiuni din cadrul Societății Române de Radiodifuziune, Virginia Călin.

Leon Sărăţeanu: Radio Vacanța s-a născut la un spriț. Unul dintre vicepreședinții din acea vreme, prietenul meu Mircea Manea, fost redactor-șef la «Informația Bucureștiului», era prieten cu locțiitorul ministrului de turism al României, Ștefan Enache. (…) Pe vremuri, l-am definit (n.r. Ștefan Enache) ca fiind singurul român care știe turism. Acest lucru s-a aflat în sferele foarte înalte, iar când s-a constituit un Comitet Român pentru Turism, l-au numit membru pe Ștefan Enache. El fiind prieten cu Manea și având nevoie de un ziarist, l-a numit pe Manea, dar nu l-a informat. Manea a aflat despre acest mare eveniment din presă și, într-o seară, la cârciumioara de pe Calea Victoriei a Uniunii Ziariștilor, la o masă unde se afla Ioan Grigorescu pe care și astăzi sunt mândru că l-am dus în presă (…), care era și el vicepreședinte la fel ca Manea, ascultam lamentațiunile lui (n.r.Manea):

– «Auzi, mă, ce poate să-mi facă un om pe care îl credeam pietenul meu? Enache mă pune în comitetul pentru turism. Ce sunt eu, chelner? Patron de hoteluri? Habar nu am, nici nu știu ce este asta turism!»

Cineva de la masă, a spus:

«Mă, ești om de radio? Ce ai să faci în comitet? Ai să faci niște emisiuni turistice. Să-ți dau eu o sugestie: eu am fost de mai multe ori în Belgia și vizitând litoralul, am văzut pe plaja unei stațiuni celebre în lume, gherete din care erau difuzau, pe baza unei taxe, la cererea celor de pe plajă, piesele muzicale solicitate. Fă și tu ceva de genul asta! Aranjează, de pildă, ca să se dea și ceva muzică acolo pentru că există un fel de difuzoare pe plajă»

– «Bine, bine, zice, și dacă vine un străin și vrea „Hai, Lelițo, în deal la vie!‟, cine îi spune că îi dă? Trebuie să fie și cineva care știe limba. Dați voi ăștia de la Emisiuni pentru Străinătate niște redactori de la limbi străine care să facă anunțurile astea?»

-«Da, domnule!», zic. Am stabilit că vor fi cinci limbi. Patru limbi de circulație: engleză, franceză, germană, rusă, plus româna, bineînțeles.

Jurnalistul Leon Sărățeanu și-a început cariera la România Liberă, în 1944, bifând cu timpul, colaborări la Contemporanul, Viața Românească, Gazeta Literară și, nu numai. În 1953, a ajuns la radio, iar 15 ani mai târziu a fost numit redactor-șef adjunct la Redacția Emisiunilor pentru Străinătate din cadrul Radioteleviziunii Române, actuala Societate Română de Radiodifuziune.

Iubitor de tradiții și folclor, Leon Sărățeanu a știut să exploateze valoarea acestei moșteniri creată de poporul român, lucru care l-a ajutat să câștige premii internaționale la festivalurile din străinătate. A realizat de-a lungul timpului interviuri, reportaje, medalioane despre cei mai indrăgiți interpreți de muzică populară sau de romanțe, Maria Tănase și Ioana Radu fiind doar două dintre numele despre care și-a amintit îndrăgitul realizator de emisiuni radio în timpul emisiunii disponibile în arhiva SRR.

Fotografie realizată la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov în 1969. Lena Murgu era acolo pentru prima data acolo: „Exaltant. Mi-a folosit experiența mult mai târziu, când am asigurat timp de 10 ani cronici, magazine la Festivalul de la Cannes pentru RFI“ – În imagine: de la stânga la dreapta: Leon Sărățeanu, un solist belgian din concurs, o colegă de la secția spaniolă REPS , Lena Murgu și belgianul din juriu

Leon Sărăţeanu: Dacă din punct de vedere muzical românii au creat ceva ce nu are concurență, ăsta-i folclorul. (…) Câștigasem premiul doi la un concurs de emisiuni de varietăți la radio Monte Carlo. Emisiunea era de varietăți, cu elemente de umor și se numea „Zig Zag în Farfuria Zburătoare‟. Atunci erau la modă farfuriile zburătoare. Am împănat emisiunea cu folclor românesc, luptându-mă cu ilustratorii din radio care voiau muzică ușoară. Eu le spuneam că muzica ușoară românească nu e urâtă, e plăcută, e agreabilă, dar are atâta concurență pe plan internațional, încât mergând cu ea la Monte Carlo, n-am impresia că am să rup inima târgului. Cu folclorul rup sigur! Și așa a fost! Am fost cooptat membru permanent în juriul internațional de la Monte Carlo.

Radio Vacanţa emitea în patru limbi de circulaţie internaţională, a cincia fiind… muzica

Experința dobândită și premiile obținute la concursurile internaționale l-au ajutat să conceapă alături de realizatorii emisiunilor de la Radio Vacanța, programe atractive pe care publicul le savura pe nerăsuflate. Grila de programe a Radio Vacanței cuprindea buletine de știri, reportaje, comentarii și foarte multă muzică.

Leon Sărăţeanu: Dacă vreodată un post de radio a fost iubit, acesta a fost Radio Vacanța. N-a plictisit, n-a deranjat, n-a pisat pentru că aveam ca principiu să nu vorbim mai mult de un minut și jumătate. Era o vreme când la alte posturi de radio românești se țineau niște lecții politice, iar la noi lipseau. La noi un lung discurs de ore întregi se transforma într-un flash în buletinul de știri: cutărică a ținut un amplu discurs în care a zis că n-ar fi rău să fie bine. Radio Vacanța a avut privilegiul de a nu include foarte multă dădăceală de tip antipatico-politic. (…) Radio Vacanța și-a câștigat merite de noblețe radiofonică în ochii publicului, printr-o anumită grijă și printr-o formulă care îl respecta pe ascultător. Respectul față de omul simplu era o noutate pe vremea aceea. Radio Vacanța nu-l pisa pe ascultător. Difuza un buletin de știri cu o durată de maximum 3 minute, după care avea minimum 7 minute de muzică.

Primul redactor-șef al Radio Vacanței a fost jurnalistul, scriitorul, omul de radio și de televiziune Corneliu Leu, iar Leon Sărățeanu a fost numit redactor-șef adjunct. Pentru că ardea de nerăbdare să se întoarcă în locul natal, la mare, după cum a mărturisit într-o emisiune din anul 2009 de la Radio Vacanța, Corneliu Leu a venit la Mamaia, iar Leon Sărățeanu a rămas la București și trimitea din capitală, prin telex, la mare, buletine de știri, comentarii și prezentări muzicale. Deoarece producțiile editoriale nu corespundeau din punct de vedere tehnic, în cele din urmă a fost luată decizia de a realiza totul de la Mamaia. La Radio Vacanța, durata unei intervenții vorbite era de maximum un minut și jumătate, după care urmau șapte sau chiar opt minute numai cu muzică.

Leon Sărăţeanu: Înainte de începutul începuturilor, mă deplasasem în compania vicepreședintelui Mircea Manea, la Mamaia, unde cu concursul locțiitorului de ministru Ștefan Enache, am găsit o vilă între restaurantul Albatros și restaurantul Orient. Acest restaurant Orient a avut un rol foarte important la Radio Vacanța pentru că acolo luam noi masa fiind foarte aproape. Când ne deplasam acolo îi spuneam secretarului de redacție: «Mă duc la Orientul Apropiat!». (…) La Mamaia, unde instalasem redacția am amenajat două studiouri de înregistrare și lucram de acolo, cu toate că la început am rămas la București și printr-un telex pe care l-am făcut să funcționeze zi și noapte alimentam studioul din Mamaia cu cele necesare redacțional. Leu a fost primul redactor-șef la Mamaia. Cu mine avea legături telefonice și prin telex, bineînțeles. M-am înțeles foarte bine cu Leu, dar din păcate Leu n-a rămas decât un an. În anul următor, conducerea supremă a radioului a predat redacției mele, redacția Emisiunilor pentru Străinătate, coordonarea programului estival Radio Vacanța, pentru că Radio Vacanța avea cinci limbi de emisie, din care doar una singură era română. Celelalte 4 erau limbile de care ne ocupam noi, era rusa, germana engleza și franceza, plus română, și cum spuneam eu de foarte multe ori, o a șasea limbă nevorbită, ci cântată, muzica.

În 1966, la Radio Vacanţa, sosea camionul cu muzică

Unul dintre elementele care au adus succesul programului estival Radio Vacanța a fost muzica, își amintește jurnalistul Leon Sărățeanu, care de la bun început a fost nouă și foarte modernă. Afirmația a fost susținută și de jurnalistul Corneliu Leu, care și-a amintit că în anul 1966 a venit la Radio Vacanța cu un camion plin cu benzi cu muzică străină, unele melodii fiind «împrumutate» de la posturile de radio străine.

Leon Sărăţeanu: Pentru că se îndrăgosteau iremediabil de postul de radio, străinii care veneau să-și petreacă vacanța pe litoral le trimiteau jurnaliștilor, odată întorși acasă, casete cu muzica nouă pe care o găseau în magazinele lor de specialitate. Și aviatorii români au contribuit la îmbogățirea fonotecii programului Radio Vacanța, aducând din cursele pe care le făceau cele mai noi casete cu muzică ușoară.

Jurnaliștii mai primeau muzică nouă în urma schimburilor realizate între Direcția Muzicală Radio și anumite posturi de radio din străinătate.

Radio Vacanța a fost o adevărată școală de formare pentru jurnaliști și o adevărată oază de relaxare și de libertate pentru turiștii care veneau să-și petreacă vacanțele pe litoralul românesc. Grila de programe cuprindea transmisiuni în direct din stațiunile de pe litoral cu participarea turiștilor străini.

Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanţa! Istoria Brăţării de Vacanţă

Un alt element edificator pentru programul estival Radio Vacanța este cel legat de copiii care se rătăceau pe plajă. Cu această situație, jurnaliștii au învățat să se descurce pentru că la sediul din Mamaia ajungeau zilnic, numeroși copii care se rătăceau de familiile lor pe plajă. Aceștia erau găzduiți în radio unde primeau tot felul de atenții din partea redactorilor până când se întoreau la familiile lor. Obiceiul nu a fost uitat nici în prezent, iar 42 de ani mai târziu, în anul 2010, din dorința de a veni în sprijinul turiștilor care au copii și care aleg ca destinație de vacanță plajele aglomerate ale litoralului românesc, a fost lansată campania Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanța – Brățara de Vacanță.

Leon Sărăţeanu: Un gazetar vest german, când s-a întors acasă, a publicat la ziarul la care lucra, fotografia fetiței lui în vârstă de doi ani de zile, pe plaja de la Venus. Pe mânuța ei stângă avea o brațară pe care scria numele și denumirea hotelului în care locuia împreună cu tatăl și mămica. Explicația pe care a dat-o jurnalistul a fost: «Iat-o pe Karen, fiica mea, în România, în vacanță cu tăticul și mămica jucându-se fericită, fără grijă pe plaja din stațiunea Venus!. Pe mâna ei, observați că scrie pe o panglică cum o cheamă și la ce hotel stă. Este o precauție inutilă. Am luat-o din Germania, înainte de a pleca, de frică să nu se rătăcească și să poată fi găsită. Vă spun că este inutilă pentru că acolo, la Mamaia, funcționează postul Radio Vacanța care ajută ca orice copil rătăcit să fie imediat repus în contact cu părinții sau cu membrii familiei». Un jurnalist de la un post de radio belgian, cu care m-am și împrietenit, a stat două zile și a înregistrat ce spuneau cei mici care se rătăceau și ajungeau la Radio Vacanța. Am comandat din banii radioului niște cartoane pe care am scris în diverse limbi Radio Vacanța din care învățasem să facem coifuri pe care le dădeam copiilor. Pe lângă aceste coifuri s-au găsit niște oameni iscusiți care ne-au făcut iepurași din mici bucățele de stofă, gratis, păpușele de mici dimensiuni și când veneau mămica sau tăticul sau bunica să îi ia, nu mai voiau să plece. Le plăcea!! În biroul meu, am cumpărat din banii mei bomboane fondante, iar pe atunci se făceau un fel de bezele cu ciocolată. Trimiteam mașina și-mi aducea un carton plin cu bezele. Am procedat așa până când fetele de la cofetărie au aflat pentru cine sunt bezelele și n-au mai vrut bani. «Pentru Radio Vacanța? Sigur! Să ne dați în schimb melodia cutare, mâine, la ora nu știu care». Sigur că le-am dat melodia, dar am și plătit.

Din anul următorul, 1968, conducerea Radio Vacanței a fost preluată de Redacția Emisiunilor pentru Străinătate, unde a rămas până în anul 1994 când a trecut în subordinea Departamentului Studiourilor Regionale din cadrul Radio România.

Leon Sărăţeanu: Un redactor-șef în persoana lui George Popa, el era bun cunoscător de italină. După Popa a fost Titus Irimie și un redactor-șef adjunct etern, bătrânul Sărățeanu, de la început și până s-a pensionat. Aș mai avea o completare de făcut în legătăură cu o categorie pe care fără să vreau am nedreptățit-o: cea a tehnicienilor. Radiodifuziunea română, nu știu dacă acum are tehnicieni buni, dar în epoca despre care pot vorbi, avea nu tehnicieni buni, ci excelenți. Când am ajuns la radio, directorul tehnicii era un inginer pe nume RAI. Îi mergea buhul ca fiind unul dintre cei mai buni cunoscători în materie de tehnică de transmisii radiofonice, înregistrări radiofonice și așa mai departe. Dintre oamenii formați de RAI aș vrea să-l citez pe cel care a preluat conducerea tehnică după Rai, inginerul Petre Galbură. Adjunctul lui, Constantin Caraculacu, la fel de bun. Și aș vrea să-l citez pe cel mai valoros dintre toți, dar mic în grad, pe Vasile Artimon, un om excepțional și ca tehnician și ca om. În perioadele, în care am condus singur, de capul meu Radio Vacanța și când a trebuit să organizez transmisii exterioare din diverse puncte, m-am străduit să nu aduc un om cu înalte grade, ci pe Vasile Artimon, care avea gradul cel mai mic. Dar când Artimon se ocupa de o treabă nu aveam niciun fel de grijă și experiența mi-a demonstrat că aveam dreptate să nu mă preocup.

Jurnalistul Leon Sărățeanu, cel în grija căruia s-a aflat Radio Vacanța ani la rândul, și-a amintit cu plăcere în timpul interviului document existent în arhiva Societății Române de Radiodifuziune de oamenii cu care a lucrat, deși a recunoscut că e o misiune imposibilă, deoarece redacția de la Radio Vacanța a fost alcătuită din cei mai buni.

Leon Sărăţeanu: Aș cita-o pe Lena Murgu, o excelentă realizatoare de programe la Radio France International, la Paris. (…) Dan Dumitrescu, fost profesor la Afumați, Alecu Marciuc, (..) realizator de programe în limba rusă, șeful secției ucrainiene, unul dintre puținii pe care i-a avut redacția. Am avut la germană câțiva băieți de primă mână: Hervin Zaher, care știa să facă și scenarii, un crainic tip BBC la limba engleză, regretatul Alexandru Folle. L-am avut la secția franceză pe Jean Pujol. Foarte bun! (…) Pretind, fără falsă modestie, că secția cu cei mai buni vorbitori a fost de la început secția de limbă franceză. Am avut și noroc. A lucrat la noi bătrâna Andree Fleury, care s-a prăpădit la 104 ani, profesoară de franceză și franțuzoaică, stabilită de decenii în România. Madame Fleury a format mulți oameni buni la franceză. L-am avut pe Alain Nescovitz care mai târziu a lucrat la Radio Europa Liberă, la studioul din München împreună cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. La rusă era Ani Sulițeanu. Era foarte bună. (…) Să nu mai vorbesc de Doina Caramzulescu, Rodica Grigoriu, Paul Grigoriu, Gabriela Langada. Am dat doar câteva nume. I-am iubit și i-am prețuit mult. I-am apărat pentru că trebuie spus că oamenii sunt ceea ce sunt și că mersul la Radio Vacanța ajunsese să fie considerat un privilegiu. Li se căuta nod în papură, dar se izbeau de subsemnatul care așa mic și plăpând cum eram pe atunci, uite că aveam putere să-i apar.

Povestea Radio Vacanței dăinuie de 50 de ani și sunt convinsă că cei mai mulți dintre voi aveți amintiri legate de programul pe care îl ascultați la radioul cu tranzitori de pe plajă sau pe care acum îl aveți la dispoziție pe internet 365 de zile pe an.

În încheierea acestui episod dedicat poveștii Radio Vacanța, vreau să-i mulțumesc doamnei Lena Murgu, realizator de emisiuni la Radio Vacanța în 1968-1970, la secția Franceză din cadrul REPS, pentru completările aduse acestui articol.

Un material realizat de Adelina TOCITU

Discuții

comments