DISTRIBUIȚI

Ce legătură poate exista între o păpușă și poezie? Una definitorie, ne spune poeta și publicista constănțeană, Ana Ruse. Avea doar nouă ani când o vecină i-a distrus singura păpușă pe care o avea, unica avere din universul ei de copil. A trăit atunci un șoc atât de puternic, încât a vrut să-și aline suferința prin versuri. A fost prima poezie a Anei Ruse. Ce a urmat, descoperim în reportajul următor.

După mai bine de 80 de cărți publicate, scriitoarea constănțeană Ana Ruse își privește amintirile cu nostalgie. Toate îi sunt dragi și pe toate se pregătește să le publice în următoarea carte de Memorii. Pasaje din interviul acordat în exclusivitate pentru Radio Constanța se vor regăsi în paginile acestui volum de suflet.

„Totul a început dintr-un mic, mic accident cu o păpușă căreia o vecină i-a dizlocat o mânuță. După plecarea ei am scris prima poezie tristă, pentru că eu eram tristă pentru acest eveniment. De ce tristă? Pentru că era singura mea păpușă. Poezia avea două-trei strofe, era cu rimă, știam ce este poezia, aveam deja 9 ani și a doua zi i-am arătat-o doamnei învățătoare care a a fost încântată. Poezia toată era o stângăcie, dar dumneaei văzuse în mine ceea ce încolțise atunci și ceea ce va rodi mai târziu“, își aduce aminte poeta de astăzi.

Debutul oficial pentru scriitoarea Ana Ruse a fost după vârsta de 34 de ani. Mai multe premii naționale pentru poezie i-au dat curaj să-și pună talentul în valoare. Cum profesia sa era de învățător, poezia era ținută, cumva, pe ultimul loc, în lista sa de priorități. Și totuși versurile au fost citite de oameni importanți care au îndemnat-o să scrie și nu doar pentru reviste. Așa au urmat multe cărți de poezie pentru copii, dar și nenumărate volume inspirate din călătoriile sale. Primul drum a fost inițiatic. S-a născut în comuna Peri din județul Mehedinți, în casa bunicilor paterni, mai devreme decât ar fi trebuit.

„După o săptămână toți erau îngrijorați că nu voi trăi. Și atunci mama a decis să mă ia să mă ducă la București să-l cunosc pe tatăl meu, să-mi facă botezul, să nu mor nebotezată, știți foarte bine că este o cutumă la români. În momentul în care a pornit trenul din Turnu-Severin nu mai eram copilul apatic, nu mai eram copilul care voia să dispară, ci eram copilul care voia să trăiască. A fost prima mea copilărie din satul bunicilor cu șareta până la gară și a doua călătorie a fost cu trenul din Turnu Severin spre București. Și din momentul acela pasiunea a intrat în sângele meu, mi-a dat viața și pasiunea m-a luat de mână și am călătorit“, se destăinuie scriitoarea.

Ana Ruse a cutreierat 77 de țări de pe aproape toate continentele.

„Mulți după aceea m-au îndemnat de ce nu aștern pe hârtie. Și așa se face că am așternut pe hârtie pentru aceia care își doreau să asculte ceea ce am văzut eu, dar, sinceră să fiu, și pentru mine, pentru că amintirile se estompează. Nu s-au mai estompat pentru că ele au rămas în aceste cărți“, mărturisește Ana Ruse.

Scriitoarea constănțeană este membră a Uniunii Scriitorilor din România Filiala Dobrogea din 1995. Se număra printre membrii fondatori ai Societății de Haiku din Constanța. Dintre cărțile publicate amintim „Trecătoarea amiază”, „Versuri mici din grupa mare”, „Alice detectiv”, „Poveştile florilor” sau „Mirifice Popasuri“ volum lansat 2017.

Un material realizat de Silvia PASCALE

Discuții

comments