DISTRIBUIȚI

A fost odată un motănel cu o blana de culoarea mierii, zglobiu, drăgălaș, dar tare neascultător. Îi plăcea să plece de acasă, de cum vedea fereastra deschisă. I se părea distrativ să dispară fără urme prin centrul Constanței  și să-și pună stăpâna pe jar. Era căutat pretutindeni, iar când, în sfârșit binevoia să revină, era primit de fiecare dată ca un erou. Un prinț răsfățat cu bunătăți și tandrețuri. Dar totul până într-o zi!

Chiar în prag de Sărbători, când toată lumea nu-și mai vedea capul de treburi, motănelul Dodo, căci așa era alintat, plănuiește o nouă aventură. Pândește momentul potrivit, când fereastra era larg deschisă, apoi  țâșnește afară! Cu un singur salt spectaculos, ajunge din nou în lumea largă. Își întinde mustățile după aromele de cârnați și de cozonac și se face nevăzut. Părea din nou un Cristofor Columb în lumea necuvântătoarelor! Cu ochii după globulețe, lumini și pachete înfășurate în  hârtie colorată, Dodo nu și-a dat seama că încet, încet se rătăcește! Nu era în plan o așa stângăcie pisicească.

Afară se înserase de-a binelea, iar gerul își arăta colții nemiloși. Era gălăgie în jur, iar lui Dodo începuse să-i fie frică și frig. Ce dor îi era de perna moale de acasă și de alinturile stăpânei! Ce prostie făcuse să creadă că fuga de acasă e o aventură pentru un motănel de numai 8 luni, un țânc! De voie, de nevoie, ajunge în fața unui bloc de lângă Parcul Tăbăcărie. Își proptește lăbuțele în trotuar și miorlăie insistent ca cineva să-i deschidă. Vrea în scara blocului, vrea să-și încălzească blănița care își pierduse repede din strălucire după un așa periplu.

Într-un du-te vino al oamenilor, ușa se deschide și Dodo intră la căldură. Dar așa cum a intrat, așa a și fost alungat afară, înapoi în ger. Ce mai mieunat înduioșător, ce mai plânsete în zadar. Dodo stătea în frig, așteptându-și un salvator. Ar fi putut fi darul lui de Crăciun, din nou Acasă!

De parcă Moș Crăciun i-ar fi ascultat gândurile, în fața Motănelului apare un bărbat. Îl ia în brațe, îl mângâie și-i spune: Ce-i cu tine, pisoiule? Cum ai ajuns aici? Vino cu mine! De menționat în povestea noastră este că salvatorul era Daniel, de la Radio Constanța. Și el și familia lui adoră pisicile. Așa că i-a spus: Hai cu mine! Nu te pot lăsa în stradă. Ești pe mâini bune. Dar cum să te botez eu? Poate Rudolf ți se potrivește dacă tot te-a adus Crăciunul în viața noastră!

Și Rudolf i-a rămas numele, cel puțin pentru o vreme. Cu un nume nou și cu o familie nouă lui RuDoDolfJ i-a mai venit inima la loc. Și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, motanul nostru cel cu blana de culoarea mierii a ajuns, de Crăciun, la Radio Constanța. Paul, Ionel și Aurel l-au răsfățat cu bunătăți și un trai regesc. Aici și-a petrecut vacanța Motanul buclucaș devenind în scurtă vreme vedeta Radioului!

Între timp, stăpână lui a dat sfoară în țară după el. A întrebat în lung și-n lat dacă cineva l-a zărit, a pus poza îmblănatului pe Facebook, doar- doar cineva îi va spune unde-i este Răsfățatul. Așa a aflat că Dodo dolofanul, cu numele provizoriu de Rudolf, a ajuns la Radio Constanța, aproape de malul mării.

Ce mai bucurie! Ce mai veselie! Căci revederea lui Dodo cu stăpâna lui  a fost strașnic de frumoasă și de emoționantă. Momentul a fost anunțat și pe rețelele de socializare. Iată câteva dintre mesajele care au salutat vestea că DODO S-A ÎNTORS ACASĂ!

Bravo RADIO CONSTANȚA! Ați salvat un suflețel adorabil!! RESPECT… și multă sănătate și veselie!”

Pe lângă minunățiile culturale, faceți și fapte bune!

Pisicile nu se pierd, ajung la Radio Constanța –Radio Vacanța!”

Eiii, și noi am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Ș-am încalecat pe-o roată, Ș-am spus-o toată!

Cu drag, pentru voi, iubitorii de animale!

Un material realizat de Silvia Pascale 

Redactor online Arantxa Corleanu

Discuții

comments