DISTRIBUIȚI

Doi eminenţi profesori francezi de medicină, Luc Montagnier şi Henri Joyeux, au reacţionat faţă de intrarea în vigoare, în Franţa, de la 1 ianuarie, a unei noi legi privind vaccinarea obligatorie cu 11 vaccinuri a copiilor născuţi începând de la 1 ianuarie 2018. Ei au semnat un „apel la raţiune” ce a fost publicat pe pagina de internet a lui Joyeu şi în care atrag atenţia asupra pericolului reprezentat de adjuvanţii pe bază de aluminiu folosiţi în compoziţia unor vaccinuri pentru a stimula producţia de anticorpi.

Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel pentru Medicină în 2008 pentru descoperirea în 1983 a virusului HIV, şi Henri Joyeux, chirurg oncolog, profesor onorific de chirurgie digestivă şi oncologie la Facultatea de Medicină din Montpellier şi laureat al Premiului internaţional pentru Oncologie (Prix international de Cancérologie), şi-au adresat apelul colegilor din domeniul sănătăţii. Cei doi atrag atenţia că noua lege a vaccinării obligatorii adoptată în Franţa, care impune folosirea a 11 vaccinuri pentru copii sub vârsta de 2 ani, reprezintă „o gravă eroare de sănătate publică”.

„Noi, profesioniştii din domeniul Sănătăţii, cei care prescriem vaccinuri sau cei care vaccinăm, suntem obligaţi de lege să facem lucruri care se pot întoarce împotriva unora dintre pacienţii noştri, împotriva profesiei noastre şi chiar şi împotriva noastră”, semnalează cei doi care solicită susţinerea altor medici francezi, chemaţi să semneze acest apel.

„Noi nu suntem împotriva vaccinării: noi ne opunem vaccinărilor sistematice şi prea numeroase înainte de vârsta de 2 ani. Această practică îi expune pe copiii sugari la complicaţii pentru că sistemul lor imunitar nu este pregătit să facă faţă atâtor agresiuni antigenice”, se explică în apel.

În document, cei doi atrag atenţia asupra efectelor adverse ce pot fi provocate de vaccinare: sindromul morţii subite a sugarului (chiar dacă este un efect advers rar), apariţia unor maladii autoimune cronice grave şi debilitante în anii ulteriori vaccinării ce este legată de prezenţa unor cantităţi importante de adjuvant pe bază de aluminiu în compoziţia unora dintre vaccinuri, creşterea riscurilor oncologice, în special în ceea ce priveşte cancerele osoase, ale muşchilor şi cartilagiilor care sunt sarcoamele şi au manifestări extrem de grave în special în cazul adolescenţilor şi tinerilor adulţi. Astfel de cazuri oncologice, susţin cei doi, au fost deja detectate pe animale de laborator care au primit vaccinuri ce conţin adjuvanţi pe bază de aluminiu.

Acest apel a fost publicat la jumătatea acestei luni pe pagina de internet a profesorului Henri Joyeux, professeur-joyeux.com.

Cei doi profesori atrag atenţia asupra a trei decizii pe care le consideră „de o gravitate extremă”: Toţi copiii născuţi în Franţa începând cu 1 ianuarie 2018 trebuie să primească în mod obligatoriu 11 vaccinuri până la vârsta de 2 ani, faţă de 3. Copiii nevaccinaţi nu vor mai avea acces în colectivităţi începând cu 1 iunie 2018. Părinţii care refuză vaccinarea copiilor nu mai intră sub incidenţa Codului de sănătate publică, ci a Codului penal şi pot primi o pedeapsă maximă mult mai dură: 2 ani de închisoare şi o amendă de 30.000 de euro.

„Nu sunt oferite instrucţiuni specifice privind (evaluarea) stării imunitare a copiilor. Nu se spune nimic pentru promovarea alăptării materne – respectând alegerile mamei – care este recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi care asigură cea mai bună formă de protecţie naturală pentru copii. Alăptarea permite amânarea vaccinării până după vârsta de 2 ani, dacă părinţii au o stare bună a sănătăţii. Această creştere brutală a numărului vaccinurilor obligatorii şi sancţiunile prevăzute de noua lege sunt prezentate de către ministrul Solidarităţii şi Sănătăţii din Franţa, Agnes Buzyn, drept modalitatea prin care francezii îşi vor redobândi încrederea în vaccinuri”, se mai precizează în document.

Luc Montagnier şi Henri Joyeux ridică şi o serie de întrebări, care, în opinia lor au rămas fără răspuns: Obligativitatea vaccinării este ştiinţifică? Este ea justificată din punct de vedere medical? Este ea o decizie democratică? Respectă ea principiul precauţiei, dreptul francez şi tratatele internaţionale semnate de Franţa? Este această decizie benefică pentru sănătatea copiilor şi pentru sănătatea publică în general? Va trebui ca familiile să solicite medicilor, înainte de orice vaccinare, semnarea unui certificat de asumare a răspunderii în cazul producerii unor complicaţii?

Conform site-ului Ministerul Solidarităţii şi Sănătăţii din Franţa (solidarites-sante.gouv.fr), legea care impune trecerea de la 3 la 11 vaccinuri obligatorii pentru copiii de până la 2 ani, născuţi începând cu 1 ianuarie 2018, a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2018. În Franţa, de mai mulţi ani, erau obligatorii 3 vaccinuri: împotriva difteriei, tetanosului şi poliomielitei. De la 1 ianuarie alte 8 vaccinuri au devenit obligatorii: împotriva tusei convulsive, a Haemophilus influenzae b (HIB), a heptatitei B, vaccinul meningococic şi pneumococic, vaccinul anti-rujeolic, împotriva oreionului şi a rubeolei.

În cazul copiilor născuţi înainte de 1 ianuarie 2018, vaccinurile împotriva difteriei, tetanosului şi poliomielitei executate la vârstele de 2, 4 şi 11 luni sunt în continuare obligatorii pentru primirea acestor copii în colectivitate.

Sursa – agerpres

Discuții

comments