Cultura în ADN: Gena poeziei
De la versul eminescian la metaforele lui Nichita Stănescu, poezia românească poartă în ea un cod genetic unic.
Articol de M P, 15 ianuarie 2025, 08:00
Gena poeziei este gena care a făcut din Bacovia maestrul singurătăților citadine, din Blaga filozoful luminii, din Tudor Arghezi alchimistul cuvintelor între cer și pământ.
În această genă găsim zbuciumul romantic al lui Macedonski și puritatea versului coșbucian, neliniștea existențială a lui Ion Barbu și sensibilitatea Magdei Isanos. Este ADN-ul care transformă cuvântul în necuvânt, care face din vers o punte între realitate și vis. De la sonetele lui Voiculescu până la experimentele lui Gellu Naum, fiecare poet a adăugat o nouă spirală acestui cod genetic.
Azi, această genă continuă să pulseze. În fiecare vers nou, în fiecare metaforă contemporană, descoperim ecoul marilor voci care au dat limbii române dimensiunea ei celestă. Pentru că în ADN-ul nostru cultural, poezia nu e doar literatură – e respirația secretă a limbii române, e rugăciunea laică a sufletului național:
Cultura în ADN – O campanie Radio România Brașov.
