Călimănești-Căciulata, o stațiune pentru toate anotimpurile

Prima atestare documentară datează de la 20 mai 1388, din timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. 

Articol de Nadia Deciu, 15 octombrie 2023, 10:35 / actualizat: 16 octombrie 2023, 11:03

La doi paşi de Râmnicu Vâlcea, la adăpostul munţilor împăduriţi ai Coziei şi plaiului Frăsinei este aşezat Călimăneştiul, frumoasa staţiune de pe malul Oltului care s-a dovedit a fi cea mai căutată locaţie din ţară, indiferent de anotimp.

Localitatea Călimănești a fost atestată documentar prima dată la 20 mai 1388, de către Mircea cel Bătrân. 

„…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire…la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă pe care cu dragoste și multă osârdie, după voia domniei mele, l-a închinat mai înainte zisei mănăstiri”.

Despre descoperirea efectelor tămăduitoare ale izvoarelor de la Călimăneşti-Căciulata, în folclorul local s-a păstrat o legendă în care se spune că un cioban se spovedindu-se călugărilor mănăstirii Cozia le-a spus că el s-a vindecat de „metehnele trupului” scăldându-se într-un lac din „câmpul lui Căliman”. Se crede că acest lac are „puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat”.

Călugării au verificat mărturia ciobanului și au găsit, chiar în jurul mănăstirii, izvoare de unde „cură piatră pucioasă”. Meșteri în a vindeca diferite „metehne ale trupului” construiesc pe lângă mănăstire o „bolniță” unde oamenii bolnavi vin să se trateze.

Renumele staţiunii a crescut astfel, ceea ce a determinat extinderea staţiunii către Căciulata unde există izvoare termale și minerale din belșug, iar apoi către Cozia, prin construirea de hoteluri și baze de tratament.

Foarte mulţi au fost cei care şi-au găsit tămăduirea în aceste locuri.

Însuși ctitorul mănăstirii Cozia, domnitorul Mircea cel Bătrân a venit și s-ar fi tratat la bătrânețe. Mai târziu, va merge spre vindecare și Matei Basarab, urmașul său.

Pe la jumătatae secolului al XIX-lea, doctorul Carol Davila a recomandat împăratului Napoleon al III-lea, care suferea de o boală a ficatului, apa actualului izvor nr. 1 de la Căciulata. Apa era îmbuteliată și dusă cu poștalionulla Paris.

De asemenea Franz Joseph, împăratul Austro Ungariei, a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Căciulata.

Datorită faimei apelor miraculoase, stațiunea Călimănești nu a mai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la statutul de stațiune.

Călimăneștiul a fost vizitat de oameni deosebiți ai culturii române. Mihai Eminescu, poetul național al românilor, a trecut prin această așezare venind dinspre Ardeal şi vizitând mănăstirea Cozia, în anul 1882. Într-o iarnă geroasă a anului 1899, „poetul pătimirii noastre „, Octavin Goga venit la Călimănești pentru a pregăti apariția volumului „Ne cheamă pământul”. A stat într-o căsuță din Căciulata, aproape de malul Oltului înghețat, al acelui Olt căruia la Budapesta fiind, îi dedicase poezia cu același nume, fără să-l vadă vreodată.

Dincolo de efectele tămăduitoare ale apelor minerale asupra bolilor trupului exista si multe locuri în zonă care ne liniştesc sufleteşte.

Mănăstirea Cozia este ctitorie a marelui voievod Mircea cel Bătrân şi adăposteşte locul de veșnică odihnă al domnitorului și al maicii Teofana, mama lui Mihai Viteazul, cel care a înfăptuit prima unire a Rrincipatelor Române, la începutul veacului al XVII-lea.

Schitul Ostrov este ctitorie a lui Neagoe Basarab, considerat a fi prima mânăstire de maici din Țara Românească.

Mănăstirea Turnu este una din mânăstirile izolate din Vâlce, dar care beneficiază de un peisaj înconjurător spectaculos.

Stănişoara este o mânăstire a flată la aproximativ 6 kilometri distanță de Călimănești-Căciulata undeva în masivul Cozia.

Schitul Sf. Ioan este un locaș de cult cunoscut și sub denumirile „Biserica de sub stâncă” și „Cozia 2”.

sursă foto: facebook.com/viziteazacalimanesticaciulata