Recomandarea librarului: ”Maniunea”, de Narine Abgarian
”Maniunea”, Narine Abgarian, editura Frontiera, 2023, traducere în limba română de Anca Irina Ionescu
Articol de Radio Vacanța, 24 decembrie 2023, 13:10
”Maniunea”, Narine Abgarian, editura Frontiera, 2023, traducere în limba română de Anca Irina Ionescu
Când am aflat că Editura Frontiera a tradus în română o nouă carte scrisă de Narine Abgarian am simțit o tresărire plăcută fix în plexul solar. Cărțile bune îmi traversează nervii stomacului și îmi stârnesc emoții profunde, de-o sinestezie rară.
Așa cred că pot caracteriza Maniunea într-un singur cuvânt: SINESTEZIE! E o măiestrie de atmosferă șăgalnică a unei lumi a anilor ’80 într-o Armenie sovietică, cu un amestec fabulos și divers de prezențe etnice: armeni, ruși, georgieni, evrei, azeri, care sunt aruncați în povești cu iz amuzant, chiar comice sau pline de duioșie.
Maniunea, roman autobiographic, ne-o aduce pe Narine alături de prietena ei Maniunea în ipostaze buclucașe, ambele fiind martorele apropierii adolescenței care vine parcă cu pași repezi și le ia prin surprindere.
Multe episoade mi-au stârnit lacrimi de râs, de la hilara descoperire că au păduchi până la prima iubire cu năbădăi, pentru un vecin foarte bine însurat. Și m-am întors în timp amintindu-mi de propria copilărie (tot din anii ’80) când nu erau telefoane mobile, și bunica mea (semăna foarte bine cu Ba, bunica Maniunei – aspră și blândă în același timp) ne-a oferit tot ce a fost mai bun și frumos pe lume: grijă și educație.
De la o frază la alta, pe măsură ce intri în roman, te apropii tot mai mult de personaje, Narine ținând în mână o pensulă cu care le conturează și zugrăvește candid întreaga atmosferă. M-am bucurat că l-am citit adult fiind, pentru că m-a copleșit nostalgia retrăind vremurile acelea fără încrâncenare, și cu recunoștința lui CUM mi-a fost copilăria și CE mi-a adus ea bun.
O recomand pentru a călători blând ca într-un tren personal, deschizându-vă toate simțurile (Narine Abgdarian deschide multe uși senzoriale) și oprindu-vă în toate stațiile vieții și amuzându-vă de năzdrăvăniile a două fetițe foarte bune prietene, care se țin de mână curajoase și curioase pentru fiecare aventură trăită.
Și dacă ai 14+ poți să te urci în tren și să vezi cum e o explorare a buclucului și absurdului totodată, cu zâmbetul pe bune, pentru că la final e foarte posibil să-ți lase o mare urmă de bucurie. Spor la citit și călătorit această carte!
Nu putem încheia fără un scurt fragment din capitolul Maniunea sau nădragii bunicii Roza:
Cred că am păduchi, a spus Maniunea gânditoare.
Eram la ea în camera, mă aplecasem peste cotiera fotoliului și luam jocul de dame de pe raft.
De unde i-ai luat?
Pentru orice siguranță, m-am mutat la o oarecare distanță de Manea.
Simt o AGITAȚIE în păr.
Manea și-a ridicat semnificativ degetul arătător.
Un fel de AGITAȚIE MISTERIOASĂ în păr, a spus ea, înțelegi?
Și dintr-odată am simțit și în părul meu o agitație misterioasă. Am întins mâna spre cap și mi-am smucit-o imediat înapoi.
Ce ne facem?
Maniunea era descurajată.
Dacă află cineva, ne facem de râs în tot orașul!
Hai să umplem o cadă de baie cu apă, ne scufundăm în ea și stăm cu capul la fund până când păduchii se sufocă! Am propus eu.
Și în cât timp se sufocă? A întrebat Manea.
Nu știu, poate o oră.
Ochii Maniei scânteiau, se vedea că-i plăcuse ideea.
Haide, a fost ea de acord, dar nu-I spunem nimic lui Ba, că n-o să ne lase să ne băgăm în cadă.
Jur pe tot ce am!”
Recomandare de Alina Oancea pentru librăria independentă Boosktory Cluj
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
