Victor Socaciu • Un veșnic început

Cele mai fredonate cântece românești din toate timpurile se aud, zi de zi, pe Radio Vacanța Nostalgia!

Articol de AP, 23 iunie 2024, 10:54 / actualizat: 23 iulie 2024, 10:58

De când eram în lume amândoi

Ne lumina duminica din ploi

Și ziua răsărea, din coamele de cai,

Tu deasupra zilei sfinte răsăreai.

Iubirea noastră înflorind sub cer,

Avea s-o cânte mai târziu Homer,

Și pentru îndrăgostiți, aveam să fim apoi

Idealul de-a fi veșnic doar în doi.

Iubito doar cu-o stea,

Eu mi-am uitat în pieptul tău, cândva

Inima, inima.

Iubito, dragostea mea,

Eu mi-am uitat în pieptul tău cândva

Inima, inima.

Iubirea pentru unii e noroc,

Iar pentru alții e un simplu joc,

Ea pare uneori, ca florile de mai,

Cât ar merge între stații un tramvai.

Adeseori când vreau să te respir,

Înțepi iubito ca un trandafir,

Iubirea totuși e, duminica din ploi,

Și iar mergem, pentru-o viață amândoi.

Iubito, dragostea mea,

Eu mi-am uitat în pieptul tău cândva

Inima, inima.

Iubito, dragostea mea,

Eu mi-am uitat în pieptul tău cândva

Inima, inima.

Iubindu-te ca-n vremile străvechi,

Visez să-ti pun cireșe la urechi,

Ca un recrut în post, eu te ador pierdut,

Căci iubirea e un veșnic început.

Iubito, dragostea mea,

Eu mi-am uitat în pieptul tău cândva

Inima, inima.

Iubito, dragostea mea,

Eu mi-am uitat în pieptul tău cândva

Inima, inima.

Inima, inima.