19 februarie, Ziua Brâncuși

Marele sculptor român Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876. Personalitate marcantă în mișcarea artistică a secolului al XX-lea, Brâncuși a contribuit la revoluționarea viziunii și a limbajului în arta de după 1900.

Articol de Marian Stoica, 19 februarie 2025, 12:00

Opera impresionistă a lui Constantin Brâncuși se numără printre marile creații artistice ale lumii, iar astăzi este celebrată în țară dar și peste hotare.

Inițiativa instituirii unei zile dedicate marelui artist român a aparținut scriitorului Laurian Stănchescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, președinte al Fundației „Ideea Contemporană”, scrie Agerpres.

La 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie a fost declarată Ziua Brâncuși ca sărbătoare națională lucrătoare a fost promulgată de fostul președinte Klaus Iohannis.

Astăzi instituțiile de cultură din România marchează Ziua Brâncuși prin evenimente speciale.

DATE BIOGRAFICE

Sculptorul Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, în Hobița, județul Gorj. A fost elev al Școlii de Arte și Meserii din Craiova (1894-1898). A studiat, între anii 1898-1902, la Școala Națională de Arte Frumoase din București.

Încă din primul an de studenție, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” a obținut „mențiunea onorabilă”, în 1900 „Capul lui Laocoon” i-a adus artistului medalia de bronz, iar „Studiu”, din 1901, a câștigat medalia de argint. Beneficiind de sprijinul doctorului Dimitrie Gerota, în perioada următoare (1900-1902), artistul a realizat „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, operă distinsă cu o medalie de bronz și folosită, ulterior, în școlile românești de medicină, scrie Agerpres.

După plecarea la Paris, în 1905-1906, a obținut bursa Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice din România și s-a putut înscrie la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts. A fost acceptat să lucreze în atelierul sculptorului Antoine Mercié. În 1907 a devenit pentru o scurtă perioadă elevul lui Auguste Rodin, despărțirea de acesta, în căutarea propriei identități, fiind marcată de cuvintele devenite celebre: ‘nimic nu poate crește la umbra arborilor mari (la umbra unui stejar nu poate crește niciun alt copac)’. În același an, a sculptat „Cumințenia pământului”, lucrare expusă în premieră la București, în 1910, la expoziția anuală Tinerimea Artistică.

În 1906, a expus pentru prima dată la Paris, la Salonul Societății Naționale de Arte Frumoase. Din această perioadă datează „Orgoliu” (1905) – prima sculptură turnată în bronz – și „Cap de copil” (1906), lucrări în care se poate observa eliberarea din figurativismul specific perioadei. Varianta în ghips a „Orgoliului” va fi expusă, în 1906, la Salonul de toamnă de la Paris, urmând ca, în 1907, să fie expus „Capul de copil”.

Tot în atelierul său din Paris a realizat opera „Sărutul” (1907), temă ce avea să fie reluată de mai multe ori până în 1940, când a finalizat monumentala lucrare „Poarta sărutului”, amplasată în Parcul Central din Târgu Jiu. La 9 septembrie 1912 era dezvelită, în curtea Spitalului Militar Central din București, lucrarea monumentală ‘Bustul dr. Carol Davila’, singurul monument de for public al sculptorului în Capitală.

După 1908, Brâncuși a dat o nouă expresie sculpturii, originală, proprie lui, preocupare ce va fi strâns legată de alegerea materialului în care lucrează. Într-un timp relativ scurt, artistul a eliminat detaliile din sculpturile sale, făcând trecerea către o artă sintetică, intelectualistă, cu forme aproape abstracte.

Anul 1915 a marcat o premieră în cariera artistului, când a realizat primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” și altele. Urmează „Vrăjitoarea”, „Himera”, „Cariatidă” și „Adam”și primele versiuni în lemn ale „Coloanei fără sfârșit” (1918), așa cum îi plăcea artistului să o numească.

În 1938 a finalizat ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa tăcerii”, „Scaunele”, ”„Poarta sărutului” și „Coloana infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților.

A fost decorat în 1931, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul „Meritul cultural pentru artă plastică”.

Artistul a încetat din viață la 16 martie 1957, departe de țara sa, iar la 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

La 3 iulie 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Anul 2001, când s-au împlinit 125 de ani de la nașterea marelui artist român, a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuși, sărbătorit și în cadrul UNESCO.