Istoria Jocurilor Olimpice

Evenimentul reunește 10.500 de sportivi din peste 200 de țări, între care și România.

Articol de AP, 26 iulie 2024, 21:34

Pentru a treia oară în istorie, capitala Franței găzduiește Jocurile Olimpice, după cele din 1900 și 1924.

Evenimentul reunește 10.500 de sportivi din peste 200 de țări, între care și România.

Antichitatea olimpică

Jocurile Olimpice își au originile în Grecia Antică, fiind organizate pentru prima dată în anul 776 î.Hr. în orașul Olympia.

Aceste jocuri se desfășurau la fiecare patru ani și ii erau dedicate lui Zeus. Atleți din diverse cetăți-state grecești se adunau pentru a concura în probe precum alergarea, săritura în lungime, aruncarea discului, lupta și boxul.

Originea și evoluția

Jocurile Olimpice antice își au originile în secolul al VIII-lea î.Hr. și se desfășurau în sanctuarul dedicat lui Zeus din Olympia, situat în regiunea Elis din Grecia. Ele erau parte a unui ciclu de jocuri panhelenice care includeau și Jocurile Pithiene (dedicate lui Apollo), Nemeene (dedicate lui Zeus), și Isthmene (dedicate lui Poseidon).

Denumirea greacă a Jocurilor Olympice a fost „τὰ Ὀλύμπια”, care este tradus „ ta Olympia”, amintește Rador Radio România.

De asemenea, prezența termenului „Ὀλύμπια” vine de la Muntele Olimp, locul în care se spunea că au trăit zeitățile grecești.

Jocurile Olimpice aveau loc o dată la patru ani, în cadrul unui ciclu numit Olimpiada (odată la patru ani). Acestea erau extrem deimportante din punct de vedere religios, social și cultural, aducând împreună cetățeni greci de la diverse orașe-stat pentru a-l sărbători pe Zeus prin competiții sportive și culturale.

Organizarea Jocurilor

Jocurile Olimpice antice cuprindeau diverse competiții sportive individuale și echipe, cum ar fi alergările (stadion și diaulos), luptele, boxul, aruncarea discului și suliței, dar și competiții mai neobișnuite precum cursele de care cu patru cai sau concursurile de muzică și poezie.

Numai bărbații de origine greacă aveau voie să participe la jocuri. Atleții erau obligați să fie cetățeni liberi ai unei cetăți-stat grecești și să fie pregătiți fizic pentru competițiile extenuante.

Între 616 și 632, au fost introduse probleme pentru baieți și presupuneau 4 tipuri de curse.

Cea mai cunoscută cursă pentru băieți a constat în alergarea cu armură. Începând cu o ceremonie religioasă în onoarea lui Zeus, jocurile includeau și sacrificii, procesiuni și ceremonii de încheiere, marcând sfârșitul perioadei de pace numită „Ekecheiria” (pauza sacră).

Impact cultural și social al Jocurilor Olimpice

Jocurile Olimpice antice promovau idealuri de competitivitate corectă și respect față de adversari. În plus, ele reprezentau o platformă pentru demonstrarea abilităților fizice și atletice, fiind un simbol al unității grecești, în ciuda conflictelor politice locale.

În afară de competițiile sportive, jocurile includeau și concursuri de poezie și muzică, arătând legătura dintre sport și cultură în lumea greacă antică. Jocurile Olimpice antice au continuat până în secolul al IV-lea d.Hr., când au fost interzise de împăratul roman Teodosiu I, ca parte a unui efort de a elimina practicile pagane.

Cu toate acestea, spiritul lor a fost reînviat în 1896, odată cu inaugurarea Jocurilor Olimpice moderne în Atena, Grecia, marcând o legătură puternică între trecutul și prezentul omenirii în ceea ce privește competițiile sportive.

Aspecte inedite

Doar bărbații greci liberi puteau participa și asista la jocuri, iar atleții concurau deseori goi.

Câștigătorii primeau o coroană de ramuri de măslin și se bucurau de o reputație de eroi în cetățile lor natale.

Trucea Olimpica: În timpul jocurilor, se instituia o pace sacră, cunoscută sub numele de „ekecheiria”, care suspenda toate conflictele militare.

Romanii și Jocurile Olimpice

La început, romanii nu au adoptat jocurile olimpice, întrucât au considerat că reprezinte elemente de propagandă greacă. Însă, în timpul lui Augustus, a fost dat un decret prin care jocurile olimpice au fost organizate, pe un stadio de lemn, lângă Circus Maximus. Decretul s-a extins în toate zonele din Italia și Grecia.
Varianta romană a jocurilor olimpice a fost încărcat de ceremonial dedicat împăratului. În timpul lui Nero, acesta s-a declarat câștigător al cursei de care, în ciuda faptului că a căzut de pe car. El a mers special în Grecia pentru a concura și și-a atras ura poporului grec.

Jocurile Olimpice moderne

Jocurile Olimpice moderne au fost reînviate de baronul Pierre de Coubertin în 1896, cu prima ediție modernă organizată la Atena. De atunci, Jocurile Olimpice au devenit un eveniment global, cu mii de sportivi din întreaga lume participând la fiecare patru ani.

Aspecte memorabile

Primul maraton modern: Inspirat de legenda soldatului grec Pheidippides, primul maraton modern a avut loc la Jocurile din 1896 și a fost câștigat de grecul Spyridon Louis.

Participarea feminină: femeile au participat pentru prima dată la Jocurile Olimpice în 1900, în Paris.

Flacăra olimpică: Introducerea torței olimpice și a ștafetei sale la Jocurile din 1936 de la Berlin a devenit un simbol iconic al Jocurilor Olimpice.

Recorduri și performanțe

Jocurile Olimpice au fost martore la multe recorduri uimitoare și performanțe remarcabile. Iată câteva dintre cele mai notabile:

Michael Phelps: Înotătorul american a câștigat 23 de medalii de aur, devenind cel mai titrat olimpic din istorie.

Usain Bolt: sprinterul jamaican deține recordurile mondiale la 100 și 200 de metri și a câștigat 8 medalii de aur olimpice.

Nadia Comăneci: Gimnasta română a obținut primul 10 perfect în istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976.

Incidente in istoria Jocurilor Olimpice

De-a lungul istoriei, Jocurile Olimpice nu au fost scutite de controverse și incidente

Atentatul de la Munchen 1972: jocurile au fost marcate de atacul terorist asupra echipei olimpice israeliene, soldat cu moartea a 11 sportivi și antrenori.

Boicoturile Olimpice: Jocurile de la Moscova din 1980 și cele de la Los Angeles din 1984 au fost afectate de boicoturi majore, conduse de SUA și respectiv de URSS.

Jocurile Paralimpice

Sunt Jocurile Olimpice pentru sportivii cu dizabilitati. Primele competiții sportive paralimpice au avut loc pentru sportivi în fotolii rulante în anul 1948, paralel cu Jocurile Olimpice.

După 1960 Jocuri Paralimpice au fost organizate în mod regulat, începând din anul 1992 ele desfășurându-se la trei săptămâni după Jocurile Olimpice de vară, în același loc ca acestea.

Primele Jocuri Paralimpice de iarnă s-au organizat în Suedia în anul 1976. Și acestea au câștigat cu timpul popularitate, la a IX-a ediție a lor la Torino participând vreme de 10 zile circa 600 sportivi la cinci discipline: schi alpin, schi fond, biatlon, hochei și curling. Această din urmă competiție a fost urmărită de 200.000 de spectatori.

În afara Jocurilor Paralimpice există separat Jocuri olimpice pentru sportivi cu deficiențe de auz și Olimpiada specială pentru sportivi cu handicap cognitiv.

Franța și Jocurile Olimpice

Franța a jucat un rol important în istoria Jocurilor Olimpice, găzduind competiția de mai multe ori

Paris 1900 și 1924: Paris a fost gazda Jocurilor Olimpice în două ocazii. Jocurile din 1924 sunt considerate a fi primele Jocuri Olimpice moderne bine organizate.

Paris 2024: Franța va găzdui din nou Jocurile Olimpice în 2024, marcând centenarul de la ultima ediție găzduită în capitala franceză.

Jocurile Olimpice de la Paris și noile probe

Jocurile Olimpice de la Paris au avut loc între 14 mai -28 octombrie 1900, fiind la a doua ediție. Prima ediția fost organizată în Grecia, Atena, în 1896 .Locația pentru organizarea celei de-a doua ediții a fost selectată la Atena, în timpul primei ediții, datorită expunerii deosebită pe care orașul Paris o avea în anul 1900. Pe lângă Jocurile Olimpice, orașul Paris a găzduit și o expoziție universală, ceea ce transformase capitala Franței, în capitala culturală a lumii.

Un eveniment sportiv cu impact major

După ce orașul Paris a fost ales pentru organizarea jocurilor olimpice, Comitetul Olimpic de Organizare s-a confruntat cu multe probleme, întrucât administrația publică considera expoziția mult mai importantă decât competiția internațională.

În acest sens, Pierre de Coubertin nu a reușit să obțină sprijinul guvernului francez, cu toate că el ocupa funcția de Președinte al Comitetului Olimpic internațional. Fără sprijinul guvernului francez, Jocurile Olimpice au fost organizate la Paris, însă desfășurarea acestora a lăsat de dorit.

În cele cinci luni de competiții, materia primă, promovarea și cele necesare spirtivilor lipseau sau erau aduse prea târziu.

În ceea ce privește suprafața, locurile unde s-au desfășurat evenimentele nu erau de multe pori pregătite corespunzător.

De exemplu, proba de înot s-a desfășurat în râul Sena, care era influențat de curenți.

Cu ajutorul curenților, sportivii au reușit să obțină un avantaj în probleme de timp.În ciuda unei prezențe ridicate a jurnaliștilor, care au scris articole și opinii negative despre guvernul francez, oficialitățile nu s-au implicat la nivelul așteptat. Jocurile nu au avut eveniment de deschidere sau de încheiere, programul nu a fost împărțit corespunzător iar sportivii nici nu cunoșteau, adesea, că urmează să participe la probele respective.

Din punct de vedere al numărului de persoane care au participat, au fost prezenți 1.000 de sportivi din 24 de țări. Au fost introduse sporturi care nu erau considerate „olimpice”, precum: golf, cricket, fotbal, tir cu arcul și vâsle.

Nu toate sporturile au rămas în desfășurătorul jocurilor olimpice iar la Paris, echipele de femei care au dorit să concureze la vârslit și golf, nu au fost lăsate, întrucât comitetul olimpic a anulat participarea acestora, înainte cu câteva zile de probe.

Acest lucru a generat controverse, întrucât Coubertin a promovat educația fizică pentru femei, dar s-a împotrivit ca femeile să participe la competiții.

Participarea femeilor nu a fost interzisă în toate sporturile, astfel că, Coubertin a trebuit să ofere medalia olimpică lui Hélène de Pourtalés, care obținut trofeul olimpic la proba de yachting. La proba de Tenis, Charlotte Cooper a obținut trofeul olimpic pe 11 iulie, iar comitetul olimpic a fost nevoit să-i recunoască meritele. O altă femeie a fost Margaret Abbott, care a câștigat trofeul la finalul probei de golf.

Meritele ei au fost recunoscute, cu toate că, golf-ul nu era un sport olimpic.În cadrul problemor de alergare și sărituri, condițiile de participare au fost îmbunătățite, față de ediția din Grecia, din 1896. Cei mai cunoscuți sportivi din acele vremuri, Ray Ewry și alegătorul Alvin Kraenzlein, au dominat probele de alergare și sărituri și, cu toate că amândoi reprezentau Statele Unite, s-a născut o rivalitate pentru primele locuri.

Rezultate finale

La finalul competiției, Franța a fost țara ca a obținut cele mai multe medalii, urmată de Statele Unite, Marea Britanie și Belgia. Clasamentul arăta astfel:

• Franța: 31 medalii de aur, 40 de argint, 40 de bronz
• SUA:20 medalii de aur, 13 de argint, 15 bronz
• Marea Britanie: 20 de medalii de aur, 9 de argint, 9 bronz
• Belgia: 6 medalii de aur, 6 de argint, 6 bronz

Sportivii americani s-au impus la probleme de alergare și sărituri, unde au câștigat 17 din cele 23 de probe. Primei trei sportivi care s-au impus la probleme de alergare cu cele mai multe medalii: Irving Baxter, John Walter Tewksbury și Alvin Kraenzlein.

Performanțele României la Jocurile Olimpice

Prima participare a României la Jocurile Olimpice a fost în anul 1900, în timp ce Comitetul Olimpic și Sportiv Român a fost înființat în 1914.

Începând cu anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice cu o echipă completă și de atunci a lipsit doar la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară (Los Angeles 1932 și Londra 1948) și la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă (Squaw Valley 1960). La Olimpiada de la Los Angeles din 1984, România a fost singura țară din blocul comunist care nu a participat la boicotul inițiat de Uniunea Sovietică.

România are o tradiție bogată în Jocurile Olimpice, având sportivi care au excelat în diverse discipline.

• Nadia Comăneci: cunoscută pentru obținerea primului 10 perfect în gimnastică, Nadia este o legendă olimpică.
• Ivan Patzaichin: Canotorul român a câștigat 4 medalii de aur și 3 de argint, între 1968 și 1984.
• Echipa feminină de gimnastică: România a fost un lider în gimnastica feminină, câștigând numeroase medalii de aur în competițiile pe echipe și individuale.

Până în prezent, România a câștigat un total de 309 medalii olimpice.

Cele mai de succes sporturi pentru România au fost gimnastica, canotajul, atletismul și scrima. Jocurile Olimpice reprezintă mai mult decât o simplă competiție sportivă; ele sunt un simbol al păcii, unității și excelenței.

De la originile lor antice din Grecia și până la edițiile moderne găzduite în diverse colțuri ale lumii, Jocurile Olimpice continuă să inspire și să unească oamenii prin spiritul sportiv.