Jurnal de temerar: Avram Iancu a înotat pentru România
Hunedoreanul a reușit să parcugă cei 1.032 de kilometri ai fluviului Rin fără costum de neopren, la fel cum a reușit să străbată Dunărea doar prin forța brațelor.
Articol de AP, 3 septembrie 2023, 09:22 / actualizat: 4 septembrie 2023, 14:46
Polisportivul hunedorean Avram Iancu a pornit într-o nouă cursă, la 16 iulie, de data aceasta pe întreg cursul Rinului.
De profesie bibliotecar, temerarul s-a aventurat într-o provocare de 35 de zile, prin care dorește să sprijine, în felul său, aderarea României la Spațiul Schengen.
Avram Iancu a înnotat cei 1.032 de kilometri ai fluviului fără costum de neopren, la fel cum a reușit să străbată Dunărea doar prin forța brațelor.
Startul cursei a fost în locul în care începe marcajul kilometric al Rinului, Vechiul Pod din Konstanz din Germania, până la vărsarea acestuia în Marea Nordului (Olanda).
Avram Iancu vrea ca românii să poată circula liberi prin Europa, de la Marea Nordului, până la Marea Neagră. “Îmi doresc ca sutele de mii de români care se întorc în ţară de sărbători sau în concedii să nu mai stea la cozi kilometrice obositoare. Îmi doresc ca transportatorii români să nu mai piardă timp şi sume importante de bani prin graniţe inutile. România este în Europa! România este Europa!”, a precizat Avram Iancu.
Jurnalul lui Avram Iancu
Ziua 1
„Momente înălțătoare la startul înotului
Am trăit emoții deosebite la kilometrul zero al Rinului datorită prezentei a peste 50 de români fantastici care au rupt din timpul lor și care au străbătut distanțe considerabile doar pentru a fi alături de mine și de cauza și dezideratul nostru comun: intrarea în Spațiul Schengen.
Mulțumesc pentru sprijinul reprezentanților autorităților române în Germania, Excelența Sa domnul Radu Florea, consulul general al Consulatului României la Stuttgart, fiind prezent la debutul cursei.
Multumesc și Societății Germano-Română Bodensee prin președinta acestei organizații, doamna Antonia Olariu, și Parohiei Ortodoxe Română din Konstanz prin părintele paroh Ionel Nemeș prezent și dumnealui la start făcând o micuță slujbă, Rugăciunea de Călătorie.
Am plecat cu o întârziere deoarece am dorit să acord atenția cuvenită celor peste 50 de români prezenți.
Am străbătut aproximativ 11 km în 5 ore și un pic. Oboseala și-a spus cuvântul, noaptea trecută am reușit să adormim la 2 noaptea, după o lungă călătorie din România”
Ziua 2
„Azi a fost mult mai bine, am reusit să fac 12 km în regim de lac, pe ultimii 4 km cu vânt și valuri din față.
Surpriza zilei a venit de la domnul doctor din Konstanz, Victor Dumitru, care și-a luat o zi liberă pentru a mă urma cu frumoasa lui barcă, din curiozitate și din plăcere. La finalul celor 7 ore de înot a fost atât de impsionat încât m-a luat la dumnealui acasă împreună cu întreaga echipă. Vă mulțumim pentru cazare și masă.
Mâine sper să reușesc să traversez acest lac și să întru pe albia propriu zisă a fluviului”
Ziua 3
„ZIUA FATALITAȚII!
Am reușit să fac și ultima bucată a lacului Bodensse întrând apoi pe albia fluviului și am prins avant.
După 12 km de înot, la nici jumătatea zilei am trecut peste un obstacol care putea fi fatal…
Ați văzut că pe ambele link-uri s-a pierdut semnalul în mod subit. Iată ce s-a întâmplat:
Ploaia a început să amenințe serios. Caiaciștii au căutat să-și pună echipamentul de ploaie. Observatorul a dorit să-și monteze husa caiacului care nu permite ca apa să intre în interiorul acestuia. În doar câteva momente de neatenție impactul cu singurul stâlp de semnalizare a traficului din acel loc, a fost iminent. Răsturnarea a fost inevitabilă. Observatorul a apucat să prindă geanta cu bagajele importante și să înoate înspre mal. E instructor de înot de 14 ani, el însusi fiind un foarte bun înotător. Caiacul a rămas rezemat de stâlp împins de curent. La un moment dat caiacul s-a îndoit de la mijloc rămânând blocat acolo până a venit Poliția fluviala din Elveția care a acționat cu o ambarcațiune specială și a recuperat caiacul care a fost adus la mal. Am plătit și o micuță taxa de intervenție. Felicit profesionalismul echipajului care a acționat. Acest caiac s-a îndreptat la loc și este funcțional.
Incidentul a făcut ca, odată cu această pățanie, să se scufunde și două telefoane ( al meu și al observatorului) și aparatul GPS. Doar cartelele sim au fost recuperabile. Dupa Start vom vedea dacă primul link de urmărire va mai fi funcțional.
Cu ajutorul prietenilor noștri din Konstanz am întrat în posesia altor două telefoane noi. A durat peste două ore cumpărarea și configurarea telefonului ( de pe care tastez acum), instalat de aplicații și încercarea disperata de a recupera continuitatea linkului de urmărire 2. Este perfect funcțional….vom avea continuitate”
Ziua 4
„De Ziua Mondială a Înotului am înotat pentru România și pentru Schengen
Ieri am parcurs aproape 30 de kilometri și am trecut peste 3 baraje și celebra Rheinfall din Neuhausen am Rheinfall. Acest loc e o minunăție a planetei. Evident că a trebuit să ies din apă și s-o ocolesc terestru.
E prima noapte petrecută în sălbăticie. Am descoperit și faptul că pentru unii dintre noi dormitul la cort este o premieră. Mă bucur atât de mult că dincolo de orice, aceast efort comun duce spre o dezvoltare personală a tuturor membrilor echipei.
Micile probleme pe care le rezolvăm zilnic pălesc în fața cauzei pe care o purtăm cu noi în suflet.
Vă rugăm purtați și voi acest mesaj în limba germană.
Mulțumesc echipei mele MINUNATE: Nelu Căpățână, Radu Ileană, Sandrino Mătase”
Ziua 5
„Ieri a fost o zi extrem de frumoasă.
După primii 15 kilometri parcurși am ajuns în orașul elvețian Eglisau unde am planificat staționarea dintre cele doua etape de înot ale zilei.
Marea surpriza a venit de la Bogdan și Denisa care locuiesc în zonă. Ne-au invitat la masă și am fost serviți cu o ciorbă de fasole uscată și cu ceapă românească. Este greu de descris în cuvinte ce gust minunat avea ciorba Denisei și ce atmosferă de comuniune a fost între toți cei implicați în acestă întâlnire între români, dar pe meleaguri străine.
Cât timp va exista un Bogdan și o Denisă sunt în stare să merg până la capătul lumii. Bogdan m-a însoțit și pe apă cu placa aproape 5 km.
Am parcurs 27 de kilometri și am dormit la cort”
Ziua 6
„Ziua de ieri a fost fantastică.
Am plecat în forță. Am parcurs cei 3 kilometri până la primul baraj. Au urmat câțiva kilometri unde apa curgea destul de tare. După ce am trecut de o porțiune periculoasă din cauza adancimii scazute a fluviului dispersat, am făcut pauza zilei în sălbăticie. Aveam deja 12 kilometri parcurși. În periplu de ieri s-a realizat și o mare confluentă, a Rinului cu râul Aare, făcând ca fluviu să-și dubleze instant volumul de apă.
Am trecut pe lângă centrala nucleară (Nuclear Power Plant Leibstadt) urmând al doilea baraj al zilei.
La final am acumulat 28 de km, cei mai mulți kilometri parcurși într-o zi de când am început acest înot pe Rin.
Apropo, am „înghițit” și prima sută de km ai fluviului. Am 113 km înotați.
Fluviul fără gunoaie
Spre marea mea surprindere plăcută vă marturisec că în 100 de km nu am văzut nici măcar UN pet plutitor. Niciunul! Felicit pentru asta pe locuitorii celor 3 țări riverane de până acum : Austria, Germania, Elveția.
Am ajuns în micuța localitate Hauenstein unde am fost așteptat de un grup inimos de români. A urmat o interacțiune frumoasă, multe fotografii. Deși eram rupt de oboseală am simțit cum mă revigoreze instalat. Energia pe care mi-o transmiteți este mai mare decât energia nucleara produsă de centrala nucleară pe lângă care tocmai ce am trecut.
Am fost „arestați” de către familia Buzilă ( Olesea și Nicolae) și duși în „detenție ” la casa lor primitoare de la 1 km de locul sosirii. O mâncare delicioasa și un somn odihnitor după două zile petrecute la cort.
În această dimineață plecăm spre Basel unde estimăm că vom ajunge în două zile. Azi sper să înot 25 de km și să ajung în zona Schwordstadt ( plus sau minus câțiva kilometri)”
Ziua 7
„Ieri (22.07) în ziua a șaptea, am pornit ușor fără să turez motoarele la maxim. Împreună cu echipa mea am început să ne rugăm lui Dumnezeu chiar din mijlocul Rinului, din mijlocul Creației Sale. I-am mulțumit pentru că în săptămâna care a trecut ne-a păzit de rele și că am reușit să ajungem cu bine până aici. Adică pana la kilometrul 143 al fluviului, în apropiere de Basel. Am făcut și în acestă zi 27 de kilometri făcând cunoștință cu alte 3 baraje care nu sunt deloc ușor de trecut și care necesită o pierdere de vreme.
La penultimul baraj am fost așteptat și de presa germană.
Prietenul meu Neluțu a achiziționat și ultimul exhipament de care avem nevoie în curând: stațiile de emisie-recepție.
Ecoul Înotului nostru a ajuns la urechile străinilor. Germanul Andreas Ott, proprietarul Ott’s Hotel Leopoldshoehe ne-a invitat să dormim la hotelui dumnealui pentru două nopți. Ce să mai zic? Danke Schoen!
Azi (23.07) vom ajunge la Basel”.
Ziua 8
„Am ajuns la Basel
După încă 27 de km parcurși am ajuns în frumosul oraș Basel, oprindu-mă fix la borna 170 a fluviului.
Pe traseu am avut deosebita bucurie să fiu așteptat la un baraj de către Paul Mircea. Acesta a fost prezent la start și în urma cu 6 ani când am inceput să înot toată Dunărea.
Și alți români ne-au întâmpinat pe traseu cu mămăligă și brânză. 
Acum (24.07) este un moment important al cursei. De la km 170 nu se poate înota sub nicio formă fără o autorizație specială acordată de către Administrația Fluvială deoarece se întra pe Canalul Navigabil al fluviului.
E momentul să mulțumesc din nou MAE și tuturor misiunilor diplomatice pentru obținerea autorizației mele de înot.
Așadar…azi este o zi cu mari emoții pentru întreg echipajul. Vom face cunoștință cu navele mari de transport.
Domnul fie cu noi, trăiască România!”.
Ziua 9
Și, totuși, ieri s-a convenit cu autoritățile să înot pe cursul vechi al Rinului și nu pe Canalul Navigabil „Grand Canal d,Alsace” din motive de siguranță. Cele două cursuri de apă curg paralel. A fost o decizie înțeleaptă. Dincolo de obstacolele și pericolele unui curs de apă sălbatic totul a fost în parametri normali.
Noutatea este că cei 27 de kilometri parcurși au fost străbătuți exact pe granița dintre Germania și FRANȚA. Așadar am întrat și în FRANȚA. Fapt pentru care am de transmis un mesaj din apă. Dacă rezonați cu acest mesaj vă rog să-l distribuiți.
Ziua 10
„Această zi a fost una dintre cele mai urâte zile și ne-am confruntat cu toții cu tot felul de probleme. Ploaia a căzut în toate felurile, din când în când, pe tot parcursul zilei. Caiaciștii au fost puși la grea încercare. Pentru mine … ploaia nu poate fi mai udă decât Rinul, însă poate fi o problemă majoră atunci când termin sesiunea de înot și trebuie să ies afară.
Cu toate problemele am reușit să fac norma de distanță. Am mai înotat 27 de km și am ajuns până la barajul din apropierea orașului Breisach am Rhein.
Ploua cu galeata! O româncă, doamna Stela Gogosanu, împreună cu domnul Gerhard Schel pe care îl îngrijește de peste 5 ani, mă așteptau sub o umbrelă. Nu ne-au lăsat să montam corturile acolo în ploaie. Am fost invitați la casa super generoasă a domnului Ger. Așadar, am scăpat mai ușor cu rezolvarea ultimei probleme a zilei”
Ziua 11
„A fost o zi frumoasă la capătul căreia am reușit să înot 24 de kilometri. Ne-am oprit exact la borna kilometrică 248.3 a fluviului. Da, aici marcarea kilometrica este impecabilă, există borne la fiecare sută de metri.
Am montat corturile și ne-am odihnit foarte bine. Ploaia ne-a iertat pe timpul nopții ceea ce este foarte bine. Avem în continuare echipamentul de campare uscat.
Azi ( 27.07.) ne-am trezit de dimineață și sperăm să ajungem până la Strasburg sau cel puțin la intrarea în Strazburg.
Cât timp sunt în apă nu pot să răspund la întrebările despre estimările cu privire la ajungerea în anumite localități”.
Ziua 12
„RECORD DE DISTANȚĂ
Bătând la porțile Strasburgului am făcut un efort deosebit la capătul căruia am acumulat 34 de kilometri, între bornele 248.3 și 282.3. E cea mai lunga distanță acoperită într-o zi de când am început acest înot. Au fost 9 ore de înot efectiv. Am ajuns la podul Pierre Pflimlin la întrare în Strasburg.
Am fost întâmpinat de un grup de români inimoși, cu steagurile României în mână.
Am fost cazați la Familia Obreja ( Daniel, Dana, Dorothea, Darya și Bunica) 
Atât de impresionat am fost de tortul și de mesajul de pe tortul cu care am fost întâmpinați. Vă mulțumim, oameni faini, pentru tot respectul și aprecierea voastră față de acest efort făcut pentru integrarea României în spațiul Schengen”.
Ziua 13
„Un mesaj în engleză
După 13 zile de înot în care am făcut un efort infernal de 6-9 ore pe zi de înot, am ajuns la borna 300 după ce am tranzitat emblematicul oraș Strasburg.
Și dacă tot am ajuns în dreptul Parlamentului European transmit mesajul și în cea mai circulată limbă a planetei pentru a fi sigur că este înțeles: „Swim for Schengen, swim for Romania”.
Sunt obosit și am ajuns cu greu aici. Îmi voi continua efortul până la Marea Nordului înotând toată „inima Europei”. Voi reuși. Pentru că știu din ce neam fac parte.
Fac parte din neamul Nadiei Comăneci, al lui Constantin Brâncuși, al lui Gheorghe Hagi, al lui Eugen Ionescu, al lui Ilie Năstase, al lui Ciprian Porumbescu, al lui Ivan Patzaichin, al lui Henri Coandă, al Simonei Halep, al lui Traian Vuia, al lui David Popovici sau al lui Petrache Poenaru. Ați auzit de ei și veți mai auzi și de alții. România a furnizat Europei și omenirii oameni de valoare.
Voi mai înota încă 700 de km, oricât timp îmi va lua, pentru că știu ce forță are ADN-ul românesc care-mi dă putere. Și Dumnezeu e cu noi! Ne-a ajutat să stăm înrădăcinați aici de milenii. Și vom exista aici cât timp va exista istoria. Nu vă rugăm! Vă îndemnăm să faceți odată dreptate.
Când vin sărbătorile de Paște sau de Crăciun sau timpul concediilor, vă rog, uitați-vă în ochii acestor copii care mă întâmpină pe mal. Uitați-vă în ochii lor și să știți că stau cu orele prin masini la granița dintre Ungaria și România. Deși ambele țări sunt membre ale Uniunii Europene.
Am înotat și ieri de la borna 282.3 la 311.8, adică 29.5 km. Azi ( 29.07) doar Dumnezeu știe cât voi mai face.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 14
„A fost o zi în care am mai parcurs încă 31.4 km, între bornele 311.8 și 343.6.
În afara faptului că un jurnalist german ne tot filmează de vreo 200 de kilometri, a fost o zi fără evenimente speciale.
Am dormit la cort. A plouat toată noaptea, au fost tunete și fulgere cum demult n-am mai auzit și văzut. A fost o experiență interesantă pentru toți. A fost un test excelent și pentru corturi. Rezistă!
Au trecut două săptămâni de când am plecat în acest înot și aventură deosebită”.
Ziua 15
„Se zice că după ploaie și furtună va veni o zi mai bună. Nimic mai adevărat.
Ziua a 15 a a venit cu un nou record de distanță. Am reușit 39.5 kilometri între bornele 343.6 și 383.1, într-un Rin fără obstacole sau baraje de trecut. Doar navele de transport fluvial necesită o atenție cu totul deosebită.
Am avut parte de o primire foarte frumoasa la Karlsruhe. Steagul românesc a fost fluturat de cei de pe mal și am știut unde să ies afară.
M-am bucurat să aflu că am fost așteptat de membri ai Ansamblului Datina Germania, reprezentată de inimoasa Alina Iordan și președintele Datina, Vlad Malinetescu.
Am fost invitați la un restaurant românesc, la Hase’ Bock la Tarasi, doamna Cristina și Geo Tarasi, unde am socializat puțin și cu alți români. În spatele casei aveau și găini. O, da, m-am simțit încă odată ca în România
Am fost cazați la familia Scoruș căreia îi mulțumim pentru împărtășirea experientelor.
La finalul zilei am fost așteptați pe malul francez de grupul ” Roxana Maria Olteanu”. Mulțumesc.
Azi sperăm să ajungem la Manheim”
„Grație televiziunii germane Schwarzwald TV avem și imagini profesionale, dar și o documentare independentă a înotului.
Mă bucur că ecourile efortului meu se fac auzite nu doar în România ci și în inima Europei.”
Ziua 16
„E ziua cu cel mai intens trafic fluvial de până acum, dar și ziua cu cei mai mulți kilometri înotați.”E ziua cu cel mai intens trafic fluvial de până acum, dar și ziua cu cei mai mulți kilometri înotați.
Peste 20 de nave de transport am intersectat în cale. Au apărut și navele care transportă containere. La final am acumulat 41,5 și m-am oprit la borna kilometrica 424.6. Am ajuns, așadar, la Manheim .
Ne-am bucurat să constatăm că am.fost așteptați și aici de un grup de români inimoși care ne-au felicitat și încurajat.
Maria și Marc Schneider-Suchantke, cărora le mulțumesc, ne-au găzduit în casa lor din Ludwigshafen unde ne-am recăpătat forțele și unde ne-am odihnit foarte bine. A plouat toată noaptea. Plouă și acum. Este o vreme foarte urâtă de peste o săptămână. Azi, când a început luna august, zi de plină vară, sunt doar 17 grade aici. Zici că-i toamnă târzie. Mă lupt și cu această problemă, inot fără costum de neopren. Mergem înainte! Sper să fac și azi între 30 și 40 de km”
Ziua 17
„Prima zi din august a fost și cu ploaie și cu soare. Ca în viață! Important este să mergem…înainte.
Am parcurs 42.7 kilometri, între bornele 424.6 și 467.3. Am fost vizitați pe apa și de către Poliție. Poziția noastră era mai mult decât regulamentară.
La finalul zilei am fost așteptați de două familii de români. Pe cât am fost de rupt în urma efortului pe atât de mult am fost energizant pe loc de copiii aceștia minunați care pun întrebări și fac afirmații de 100 de puncte. Dominic, în vârstă de 6 ani, văzând cât de frig este și cât de tare bate vântul la ieșirea mea din apă, a început să desfacă fermoarul gecii lui ca să mi-o dea. I-am îmbrățișat suflețelul!
Ana Zambori ne-a luat la ea acasă și am dormit foarte bine. Mulțumim pentru toată tratația.
Și azi e frig și prognoza nu e deloc favorabilă, dar continuăm cu elan”
Ziua 18
„După 18 zile de înot am ajuns la borna 500.
Am ajuns la jumătatea drumului înotului meu intitulat : „Inot pentru România, înot pentru Schengen”.
Mă uit în egală măsură înainte, dar și înapoi. Înainte mă uit cu îngrijorare copleșit fiind de necunoscutul care ne stă înainte și de oboseala acumulată deja. Uitându-mă înapoi îmi aduc cu placere aminte de chipurile tuturor românilor ( și nu numai) care m-au ajutat într-un fel sau altul. Îmi aduc aminte de încrederea și entuziasmul lor. Acest lucru mă mobilizează în continuare, mă responsabilizează și mă obligă.
Scurt jurnal al zilei de ieri
Am plecat de la borna 467.3. Nu înainte de a suna la Administrația Fluvială. Autorizația de înot e condiționată de două apeluri zilnice. Dimineața când încep înotul și seara când termin.
A plouat TOATĂ ziua. A fost crâncen și deprimant, inclusiv pentru caiaciștii care au trebuit să înfrunte ploaia și rafale puternice de vânt. Poliția Fluvială ne-a vizitat de două ori. Prima dată ne-a escortat vreo 3 kilometri. A doua oară, mai spre seara, au venit aproape, și-au „aruncat un ochi” și ne-au lăsat în pace.
După 18 kilometri am făcut pauza zilei. Am ieșit la mal, obosit, pe o ploaie aproape torențială. Am dorit să ne adăpostim sub niște copaci. Degeaba…cum a plouat toată ziua, de pe copaci se scurgea apa cu stropi și mai mari și supărători. Am reușit să mă îmbrac, dar nu era niciun loc unde să mă pot așeza și să mănânc. Starea de disconfort și de frig era deosebită. E groaznic să ieși din apă și să fii captiv într-un loc lafel de umed. Nimic din ceea ce aveam la noi NU AVEA VALOARE. Puteam sa avem la noi și ” papă domnească” sau 100 de mii de euro Cash sau în conturi. Singurul lucru de care aveam nevoie și care avea cu adevărat valoare era un…acoperiș. În amonte cu 100 de metri am vazut un cort de pescari. M-am dus acolo cu îndrăzneală. Am dat peste 3 tineri pescari. Le-am explicat situația și i-am rugat să ne lase să mâncăm în cortul lor. I-am asigurat că avem noi mâncarea…tot ceea ce doream era să nu ne mai plouă pentru o jumătate de oră. Ne-au primit. A fost o experiență greu de descris în cuvinte. Socializarea cu ei a fost deosebită.
La kilometrul 496 am avut restricție de înot pe partea dreaptă a Fluviului, până la km 497. Motivul? Aici Rinul se întâlnește cu gura de întrare în celebrul Main. Știți voi, Rin -Main-Dunare. Am trăit momentul să văd cu ochii mei și această celebră confluentă.
Am mai înotat câțiva kilometri pe partea stângă pe lângă faleza orașului Mainz unde se și află borna cu numărul 500. Acolo am ieșit afară. Acolo am făcut fotografiile pentru a marca jumătate de drum străbătut. Am înotat 32.7 km.
La borna respectivă ne aștepta Ana. Cu o surpriză care depășește orice imaginație. Avea în portbagajul mașinii ciorbă caldă, pâine, castroane, tacâmuri și ardei iuți. Am folosit pe post de masă un obiect stradal care era lângă mașină și am mâncat una dintre cele mai bune ciorbe de perișoare mâncate de mine vreodată. Mulțumim, Ana!
În această dimineață m-am trezit la ora 6. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit afară să văd cum e vremea. Dezolant! Vântul bate cu putere, copacii sunt înclinați în toate direcții sub puterea rafalelor iar cerul este întunecat. Zici că vine era glaciară nu că ne-am afla în plină vara. Nu e un cadru deloc îmbietor de a mă arunca din nou în fluviu. Mai cu seamă că m-am trezit și cu o durere supărătoare, un fel de junghi în partea stângă a spatelui, în zona lombară, spre șold. Nu, nu e coloana ci un mușchi ușor întins sau Dumnezeu știe ce. Nea Nelu, caiacistul echipei mi-a făcut și un masaj în zonă. Mulțumesc.
Orice ar fi și oricare este starea mea de spirit actuală, mă voi arunca în apă. Acolo este mediul unde cu siguranță mă voi regenera fizic și mental. Știu ca fiecare braț mă va conduce spre împlinirea țelului.
Doamne, te rog, ține-mă sănătos. Lasa-mă să-mi depun efortul. Mulțumesc!”
Ziua 19
„Vremea a fost la fel de rea, cu ploaie și vânt din față. Valurile au fost foarte mari, o provocare teribila și pentru caiacisti. Am reușit să fac 25.7 km plecând de la borna 500.
Am ajuns în localitatea Bingen unde am fost așteptați de un inimos grup de români. Vă mulțumesc tuturor pentru căldura voastră. Am dormit la doctorul Adrian Jurubiță și este minunat că încă odată am reușit să fim feriți de ploaia care a continuat să cadă peste noapte.
Și azi (04.08) este ploios, întunecat, nici urmă de soare. Azi vom ajunge și termina activitatea pe ziua de azi la borna 564″
Ziua 20
„Începe cu discuții foarte serioase cu Poliția Fluvială ( m-au sunat ei în mod expres) deoarece urmează o porțiune a fluviului deosebit de dificilă și periculoasă. Mi-au reamintit faptul că la km 544 trebuie să ies în mod obligatoriu din apă. Administrația Fluvială nu acordă nimănui ( când zic nimănui, e chiar așa!) acordul de a se înota acolo, din motive legate strict de securitatea înotatorului și a caiaciștilor. Autorizația de înot este condiționată de anumite restricții, una din ele (cea mai importantă) e asta. Înotul pe șenal este deosebit de periculos deoarece locul este strâmt, iar curenții sunt deosebit de puternici. Când două nave se intersectează există pericolul de a fi tras sub ele. Înotul dincolo de balizele (geamandurile) care delimitează șenalul este lafel de periculos datorită cataractelor, stâncilor etc.”Începe cu discuții foarte serioase cu Poliția Fluvială ( m-au sunat ei în mod expres) deoarece urmează o porțiune a fluviului deosebit de dificilă și periculoasă. Mi-au reamintit faptul că la km 544 trebuie să ies în mod obligatoriu din apă. Administrația Fluvială nu acordă nimănui ( când zic nimănui, e chiar așa!) acordul de a se înota acolo, din motive legate strict de securitatea înotatorului și a caiaciștilor. Autorizația de înot este condiționată de anumite restricții, una din ele (cea mai importantă) e asta. Înotul pe șenal este deosebit de periculos deoarece locul este strâmt, iar curenții sunt deosebit de puternici. Când două nave se intersectează există pericolul de a fi tras sub ele. Înotul dincolo de balizele (geamandurile) care delimitează șenalul este lafel de periculos datorită cataractelor, stâncilor etc.
Așadar am înotat 18 km în acest defileu al Rinului, într-un peisaj de vis, cu castele pe crestele munților și m-am oprit între borna 553 și 544 unde s-a putut face acostare în condiții bune și de siguranță.
Un grup de italieni au dorit să facă o fotografie cu noi când au aflat la ce efort ne-am hotărât să ne supunem.
Am dormit foarte bine la cort, într-un camping cu toate facilitățile aflat chiar pe malul fluviului.
Azi, 05.08., voi pleca de la borna 564 de unde restricția încetează și de unde sunt din nou autorizat prin acte, să înot.
Și azi cerul este întunecat ( ca și ieri ca și alaltăieri… etc )
Sper ca până deseară să ajung la Koblenz sau în imediata lui apropiere”
Ziua 21
„S-au împlinit 3 săptămâni de când dau din brațe pentru țara noastră.
A fost o zi frumoasă în care m-am simțit mai bine. O oră a strălucit soarele la startul cursei, suficient încât ca starea de spirit să fie înălțătoare. N-a ținut mult, ploaia a venit din nou.
Am putut admira, de pe apă, cel mai frumos castel pe care l-am văzut până acum în drumul nostru. Culoarea lui este inspirat aleasă făcându-l să iasă în evidență.
Pe acest tronson am fost salutat de mai mulți căpitani de vase care se intersectau cu noi. Erau români!
Spre finalul zilei am ajuns și am tranzitat orașul Koblenz, de departe cel mai frumos oraș de pe Rin văzut de până acum. Am trecut și pe sub telecabina care traversează Rinul și face legătura între Cetatea Ehrenbreitstein și Coltul German ( Deutsches Eck). Toți cei din telecabine ne făceau cu mâna. Este un moment unic și irepetabil. Înot o singură dată în viață aici. Și dacă aș mai înota de un milion de ori aici probabilitatea ca aceeași oameni să fie în telecabine este nulă.
Am ajuns pe o ploaie măruntă la borna cu numărul 595.2 unde așteptarea românilor a făcut ca din nou să apară „soarele”.
Am fost cazați la familia Szoke ( Attila și Adela). Mulțumiri.
Mulțumiri și preotului paroh Balega (din Koblenz), familiei Andronache, pentru implicarea și contribuția lor la o primire deosebită.
Sper ca și azi să reușesc să fac în jur de 30 de kilometri și sa ajung în zona Sinzig-Remagen, Linz, deși plouă și azi. Sunt doar 15 grade afară și vreo 20 în apă”
„Ziarul german „Kehler Zeitung” titrează în ediția de azi, pe suport de hârtie:
SCHWIMMEN FÜR SCHENGEN
Sunt 21 de zile de când dau din brațe pentru acest deziderat comun, de a întra în spațiul Schengen.
Mulțumesc presei germane care transmite voința noastră.
Mulțumesc echipei mele MINUNATE: Nelu Căpățână, Radu Ileană, Sandrino Mătase.
Mulțumesc tuturor românilor care rezonează cu cauza și care doresc să interacționeze cu noi.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 22
„Această zi marchează câteva momente importante ale cursei, dar și lupte deosebite.
Primul moment important îl constituie trecerea pe lângă borna cu numărul 600, acompaniați, evident, de o ploaie ce avea să cadă toată ziua.
În acest cadru neprietenos, observăm pe mal o pată de culoare cu totul aparte. Era drapelul tricolor format din trei umbrele: roșie, galbenă și albastră. Încă o dovadă a faptului că românul este inventiv. Am fost energizat imediat de momentul vizual și acustic deosebit. Am strigat cu toții, și cei din apă și cei de pe mal (am vrut sa scriu și cei de pe „uscat”, dar era ud și acolo 
), ROMÂNIA, ROMÂNIA!
Am continuat, dar să știți că n-a fost deloc o glumă. A plouat încontinuu. Caiaciștii au fost supuși la grea încercare.
Acum e vorba despre el. Despre veteranul echipei noastre, Nelu Căpățână. La cei 74 de ani ai săi dă dovadă de o forță fizică, dar și psihică, de a îndura ploaiea și de a da din vâslă încontinuu împotriva vântului din față. Este un veteran al apelor. Are peste 11 mii ( când termină și Rinul va avea 12 mii ) de kilometri parcurși cu caiacul prin apele lumii.
Nici observatorului Radu Ileană nu îi este tocmai ușor. L-am rugat în mod expres să scoată telefonul de la locul de siguranță, pe vânt și ploaie și valuri pentru a imortaliza o imagine cu veteranul nostru, Nelu. A reușit! Fără să scape telefonul în apă.
La pauza zilei a apărut din pădure un domn, domnul Gelu Amoașei, exprimându-și bucuria de a ne întâlni. Mulțumesc și eu pentru bucuria reciprocă.
Personal m-am simțit bine în apă și foarte puternic. Am reușit să străbat 34.4 km între bornele 595.2 și 629.6. Am terminat tot pe ploaie.
Binecuvântarea serii a venit de la familia Bircaci. Locuiește la nici 5 minute de locul ieșirii și ne-a asigurat o cazare fără să ne plouă. Să vă dea Dumnezeu sănătate! Mulțumim!
Azi, 07.08. este tot așa. Plouă! Sunt 17 grade afară. Dar, mergem înainte.
După calculele mele, dacă totul decurge bine, voi ajunge în celebrul oraș german, BONN”
Ziua 23
„Primire deosebită la Bonn
După ce am reușit să parcurg 26.9 kilometri, am ajuns la borna 656.5, exact în dreptul Consulatului General de la Bonn.
Pe malul fluviului am fost așteptat de către un inimos grup de români în frunte cu doamna Consul Mihaela Feher care m-a felicitat pentru efort chiar la ieșirea din apă. Și preotul paroh Cătălin Preda a dorit să mă întâmpine.
Le mulțumesc în egală măsură atât doamnei consul, preotului Preda, dar și tuturor celor care și-au făcut timp și au dorit să mă întâmpine. Spre exemplu, tânărul Eduard Savin, m-a urmat pe mal în ultimii kilometri înainte de sosire, cu bicicleta.. Avea drapelul la ambele roți, pe spițe. Într-o boxă mobilă se auzea imnul țării. Înălțător!
Apoi am vizitat și făcut o rugăciune în Biserica de Lemn ce se află lângă sediul Consulatului.
Prin grija părintelui Preda și prin implicarea comunității românești din Bonn am fost invitați și cazați la hotel, fapt pentru care nu pot decât să vă mulțumesc tuturor. E încă o responsabilizare în plus de a duce cursa până la capăt.
Azi (08.08) dacă totul decurge bine sper să mai înot încă 30 de kilometri și să ajung la Köln.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 24
„Ziua unui apel fals
Am să trec peste dificultatea efortului meu de a înota. O să descriu puțin o stare de fapt, pe cât de serioasă, pe atât de amuzantă.
Cu 5 sau 6 kilometri înainte de Köln, observ pe partea dreaptă a fluviului, adică pe malul îndepărtat al Rinului, mașini de poliție, oameni cu colace de salvare în mâini. Înotând am mai făcut câteva sute de metri. Observ că tot acel efectiv se deplasa în josul fluviului, urmându-ne. Repet…erau departe, pe cealaltă parte.
Din față observ că vine o șalupă foarte mare a Poliției Fluviale. Eu eram flancat de cei doi însoțitori ai mei, între cele două caiace, în stânga balizei/ geamandurii verzi, adică în poziție absolut regulamentară în raport cu regulile de navigație. În același timp când ajunge șalupa Poliției în apropierea noastră, apare pe malul stâng și un polițist ” terestru”. Simultan, atât polițistul de pe mal făcea semne sa ies afară către el, cât și echipajul șalupei făcea semne să merg către ea. Am luat decizia de a merge la mal. Era și mai scurt drumul și era și mai ușor să clarificăm lucrurile cu picioarele pe pământ.
Odată ieșit afară, polițistului nu i-a fost deloc greu să realizeze că sunt acel înotător român care înoată tot fluviul.
Un apel fals la 112
Defapt, ce se întâmplase!? Cineva de pe mal a sunat la 112 că cineva se îneacă în Rin. Așa se explică toate acele desfășurări de forțe. Da, au fost desfășurări mari de forțe. Între timp a mai sosit în zonă încă 3 șalupe ale pompierilor și un elicopter survola zona.
Cu această ocazie echipajele de poliție au și verificat autorizația de înot. Absolut totul a fost în regulă așa că am plecat mai departe.
Am fost impresionat de profesionalismul germanilor. Felicitări! Așa e procedura în astfel de cazuri când se sună la 112.
Mulțumesc Misiunilor Diplomatice românești din Germania care și-au făcut treaba în mod excepțional pentru obținerea acestei autorizații de înot.
După încă vreo 5 km de înot am ajuns la borna 685.5 acumulând încă 29 de kilometri înotați între bornele 656.5 și 685.5.
Primirea călduroasă a românilor
La Köln, după atâta aventură, am fost întâmpinați de un grup de români, cu drapelul României în mâinile lor. Cu ceai cald și cu o invitație de a merge pentru odihnă în casa familiei Niță (Rebeca și Daniel)
Mulțumesc și doamnei Stela Ignatz și domnului Savin (Ghighi), dar și Augustinei și lui Petrică pentru întâmpinarea frumoasă de pe mal.
Sper să fac și azi 30 de km, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 25
„A fost ziua în care am trecut pe lângă Domul din Köln, o frumusețe arhitecturală cu foarte mult detaliu.
Am trecut prin borna cu numărul 700. A fost un moment de puternică încurajare. Am înotat mai bine de două treimi din traseu.
Turnul foarte înalt, inscripționat cu înscrisul BAYER, mi-a adus aminte de Bayer Leverkusen, o echipă de fotbal pe care tatăl meu (Dumnezeu să-l ierte) paria sau nu când juca la Pronosport, pe vremea copilăriei mele.
A urmat chiar orașul Leverkusen unde am făcut pauza de la jumătatea zilei. Aici am fost așteptat cu mâncare caldă, supă românească cu tăieței de casă, adusă de prietenele noastre Rebeca și Stela.
La fața locului a apărut și jurnalista germană Violetta Gniß care a fost interesata de un interviu pentru ziarul german Kölner Stadt Anzeiger (la pauza zilei voi posta linkul articolului)
În a doua parte a zilei, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un soare strălucitor. Nea Nelu a și zis: „Nu credeam că voi mai vedea soarele”
La finalul zilei am acumulat 30.4 kilometri înotați între bornele 685.5 și 716.9 ajungând la Baumberg unde am înoptat la familia Alexandrei Andrei. Mulțumesc!
Și azi sper să fac în jur de 30 de kilometri. Ne vom apropia de Düsseldorf
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 26
„A fost o zi frumoasă, cu cer senin, soare puternic și peste 30 de km înotați. Mai exact, am parcurs distanța dintre bornele 716.9 și 747.2, ajungând la Düssendorf.
Deși a fost o zi perfectă, aceasta s-a terminat rău.
La borna 747 m-a așteptat Poliția din localitate și m-a luat la bani mărunți.
Un raport și o plângere al unui căpitan de vas, mai din amonte, imediat după Bonn, m-a ajuns din urmă. Căpitanul s-a plâns și a raportat că i-am tăiat calea pe șenal și că a trebuit să facă o ușoară manevră de ocolire.
Poliția din Düssendorf a fost însărcinată să-mi ia 500 de euro sau bunuri în această valoare în eventualitatea în care nu am banii. Aceasta este suma ce trebuie plătită la o astfel de abatere. Am achitat suma pe loc. Luându-mă la bani și mai mărunți au constatat că în autorizația de înot scrie că trebuie ca cel puțin unul din însoțitori să aibă licență radio pentru transmisie navă-navă. N-are nimeni de la noi. Am mai luat o amendă de 56 de euro și pentru asta. I-am achitat și pe ăia. Un total de 556 de euro, aproape un salariu de-al meu, o cheltuială deloc prevăzută.
Problema cea mai mare este că mi-au suspendat dreptul de a întra în apă fără să fiu însoțit de cineva care are acea licență radio. În acest moment mă dau de ceasul morții să găsesc prin porturi un neamț dispus să mă urmeze cu o barcă, parțial sau în totalitatea distanței care a mai rămas din Germania,100 de km, 3 zile distanță, sau cu caiacul.
Sunt determinat să termin acest înot la Marea Nordului. Am stat în dubii dacă să descriu acest episod sau nu. Am decis să-l descriu. Face parte din istorie și m-aș bucura să înțelegeți că efortul depus de mine nu este doar cel din apă.
Sunt încrezător și super determinat să înfrunt orice problemă și să mă conformez oricărei reguli pentru a ajunge la ținta finală. Voi înota pentru țară, voi înota pentru Schengen! Până la capăt!
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 27
„Această zi a început cu așteptare, căutare, frământare. Speram să găsesc pe cineva care să aibă acea licență și care să poată să se alăture în caiac celor doi oameni care mă urmează deja de la început, sau cu o micuță barca.
Rezolvarea zilei a venit de la două românce deosebite. Ele rezonează mult de tot cu efortul meu și cu mesajul efortului meu. Le îmbrățișez și le pup pe suflet!
Este vorba de Stela Ignatz și Silvia Brsanovic care au apelat la singura soluție de urgență și viabilă a momentului. Au contactat un fel de serviciu de Cruce Roșie din Düssendorf care are și barcă și personal calificat și echipamente performante de comunicare. Și pentru o donație a doamnelor de „doar” 85 de euro pentru fiecare oră, a apărut o barcă mare (mult prea mare) cu o echipă germană mare (mult prea mare, 4 persoane). Astfel, puțin după ora 16 am reușit să mă pun în mișcare. Cu această ocazie și Nino, suportul meu terestru a urcat pe barcă, alături de germani și a reușit să facă poze frumoase din acea ipostază.
Caiaciștii m-au urmat și ei. Domnul Nelu asigurându-mi hidratarea iar Radu Ileană, observatorul cursei, a observat în continuare ca până acum, notând absolut tot.
Am băgat capul în apă și am înotat încontinuu. Îmi venea mereu în minte zicala „time is money”. Cu cât trageam mai tare simțeam o ușoară durere plăcută în mușchi. Trăgeam și mai tare cu gândul la cele două doamne. Dragă Stela, dragă Silvia, am mers cât am putut de repede. Am simțit o responsabilitate deosebită pentru fiecare secundă petrecută în fluviu. Am dorit ca să fructific la maxim fiecare cent achitat. Am reușit 20 de kilometri ( fără 200 de metri) în cele 2 h 30 de minute de înot efectiv. Am ajuns la borna 767. Mai sunt în față 98 de kilometri din Germania.
Am fost cazați la Hotel prin implicarea lui Vlad Malinetescu, președintele Asociației Datina Germania.
Stela, Silvia, Vlad, vă mulțumesc!
Azi (12.08) urmează o nouă zi. Ce va fi, nu știu sigur, dar cu siguranță veți afla în dimineața de maine, când voi face rezumatul zilei.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 28
„Ieri a fost ZIUA DE ODIHNĂ! Ziua reorganizării.
Mi-am recuperat toți banii dați pe amendă!
Grație lui Falvius Frunză, administratorul firmei de transport DAC Logistik GmbH am primit contravaloarea amenzii.
Transportatorii români știu cel mai bine ce însemnă granița Schengen la hotarele țării noastre. Ei sunt cei care pierd infinit mai mulți bani în comparație cu amenda mea. Din start am zis că „îmi doresc ca transportatorii români să nu mai piardă sume importante de bani”. Iată că și transportatorii români rezonează cu efortul meu din apă, cu mesajul transmis de brațele mele.
Domnule Frunză, vă mulțumesc pentru că sunteți alături de cauză. Vă mulțumesc și pentru cazarea de la hotel.
Ieri ne-am reorganizat, în așa fel încât să-mi rămână de făcut doar să dau din brațe.
Cu implicarea deosebită a doamnei Stela Ignatz azi voi mai înota 3 ore cu cei de la Crucea Rosie, iar de mâine am închiriat o barcă „germană” cu tot cu pilot german. Așadar, azi 13.08 plecăm cu toate forțele ÎNAINTE. Mă simt mai puternic și mai hotărât ca niciodată. Voi înfrunta orice problemă și voi trece peste orice barieră pentru a ajunge la final, la Marea Nordului. Braț după braț, până la CAPĂT.
Vă mulțumesc tuturor celor care rezonați cu mine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate lecțiile de viață pe care mi le oferă. Pedagogia lui Dumnezeu este deosebit de complexă. Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate câte îngădui să mi se întâmple. Veghează Tu asupra noastră și eu voi da din brațe. Voi pune în valoare, până la capăt, forța pe care o am tot de la Tine în DAR.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 29
Am înotat tot cu cei de la serviciul de Crucea Rosie, 2h 40 de minute, 20 de km , între bornele 767 și 787. Mulțumesc lui Gigi Catrina pentru susținerea acestei sesiuni de înot. Am trecut puțin de Duisburg.
Am fost întâmpinați de Ovidiu Moldovan și soția Alina, înoptand în casa lor. Vă mulțumim!
Azi intrăm în regim normal de înot, toată ziua, cu barcă și echipaj dimensionat ideal, la costuri rezonabile.
În două zile sper să spun „Auf Wiedersehen” Germania.
Azi (14.08.2023) este ziua de naștere a seniorului nostru Nelu Căpățână care împlinește frumoasa vârstă de 74 de ani, făcând ce-i place. Pe ape.
În nume personal, a întregii echipe, vă dorim LA MULȚI ANI!
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 30
„Iată rezumatul unei zile frumoase.
Încă de la început și-a făcut apariția șalupa Poliției Fluviale. Mai exact, erau două doamne polițiste. Țineau șalupa pe loc, împotriva curentului și cam de la 100 m așteptau.
Sascha, neamțul care urma să mă însoțească era deja acolo. Doar domnul Dany Ludwig, cel licențiat cu transmisiile radio, nu era. Nu puteam pleca. O doamna polițistă îi face semn lui Sascha să meargă cu tot cu barca lui la șalupa Poliției. Îl controlează temeinic. Sascha tot prezintă lucruri pe care le scoate ba de aici, ba de dincolo. Primește OK-ul de a mă însoți.
Prezența televiziunii germane
Sascha îmi spune că o televiziune germană, care transmite pentru tot landul Rhenania de nord, dorește să facă un interviu, filmări din apă etc. Am dat și eu acceptul să meargă după ei.
Între timp…noi așteptăm pe mal. Poliția rămâne pe poziție. Îmi fac încălzirea. O bucurie mare vine de la un român admirator, tânărul Dache Marius, care a dorit să vină să mă cunosca și să mă încurajeze. M-am bucurat să aflu că a răzbit prin străinătate și că a reușit să pună pe picioare un salon de frumusețe, Fabulash.
Sascha vine cu echipa de filmare. Profesioniști! Merge și după domnul Ludwig, căpitanul licențiat, deoarece acesta refuză a merge pe jos până la locul de start, din stradă și până la mal, unde nu ai voie să intri cu mașina. Așa că Sascha merge în amonte și-l ia pe domnul căpitan. Cum ajunge cu el merg împreună la șalupa Poliției. N-au trebuit să facă multe cercetări. Se pare că bătrânul căpitan era cunoscut.
Am dat interviul și am început înotul cu toate pânzele sus.
La kilometrul 797, pe un dig, aștepta un alt român înflăcărat, Costel Popa. După ce ne încurajează strigă să vină un caiacist până la el. Domnul Nelu, seniorul și sărbătoritul nostru, se duce. Costel i-a întins o plasă cu de-ale gurii. Un fel de traista românească pentru drum. În plus îi face o bucurie chiar lui Nelu. Îi urează la mulți ani și îi dă un cadou sărbătoritului. Domnul Nelu este copleșit de gest.
Ajungem la borna cu numărul 800
Da, am trecut și prin această importantă bornă. Aici a coborât echipa de filmare…după ce a făcut, într-adevăr, filmări din toate unghiurile și în toate felurile; de sus, de la nivelul apei, de sub apă, interviu și în timpul Înotului, aveau și sunetist. Materialul a și fost difuzat aseară (14.08) pe post, primit foarte bine de public, încerc să fac rost de imagini.
La capătul unui efort susținut am parcurs 33.7 km, ajungând la borna 820.7 a fluviului. Am dormit la cort! A fost cald și bine peste noapte, deși a plouat în două reprize.
Sper să fac și azi cât se va putea. Totul este sub semnul incertitudinii, mergem înainte.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 31
„Începe destul de stângaci datorită logisticii de adunare a tuturor celor implicați.
Nino, suportul terestru a trebuit să meargă în amonte, peste 40 de km, acasă la pilot și să-l ia. De acolo a trebuit să se mai deplaseze și până acasă la neamțul licențiat cu transmisiile. De acolo i-a adus în aval până la „marina” locul unde pilotul a lăsat barca peste noapte. Eu și restul echipei așteptăm pe mal.
Deși în ziua precedentă am avut o stație foarte bună, oferită de căpitanul român de vas, Liviu Mihăilescu, aceasta s-a „stricat” subit pe la mijlocul zilei. Neamțul nu vrea să plece fără stație. Și bine face. Nici eu n-aș fi plecat chiar dacă ar fi facut-o el. Nu vreau să risc pierderea autorizației de înot.
Mă dau din nou peste cap. Îl contactez pe un alt român, căpitan de vas, Dan Axinte. Acesta cumpără două stații profesionale, nou – nouțe, pentru „doar” 400 de euro. Punctul de ridicare a stațiilor se află la… alți 60 de km în aval, de această dată. Nino merge după ele. Apropo, Sandrino Mătase este un tânăr de doar 23 de ani care a făcut cu brio față la această zi grea. Mulțumesc, Nino. Apare Nino cu stațiile minune. Îi arăt domnului Ludwig cum dau jos folia de protecție de pe display. Îi pun stațiile în brațe.
Și uite așa;
1. Una bucată pilot cu barcă dar fără LICENȚĂ
2. Una bucată căpitan cu licență, dar fără SCULĂ
3. Una bucată înotător cu SCULĂ, dar fără barcă și licență …
Formează echipa vieții compatibilă cu acțiunea
Sar în apă și mai fac 19 km până la borna 839.
Un pariu câștigat
Televiziunea germană națională SAT 1 o trimite pe tânăra jurnalista Leonie Schott să facă un reportaj care a și fost difuzat aseară pe post în toată Germania și în Olanda.
La pauza zilei vă voi arata imaginile video și sursa.
Acum ne grăbim tare, la 10:30 iau startul pentru ultima zi de Germanie, ultimii 20 de km din Rinul nemțesc. Iau startul tot datorită implicării deosebite a STELEI Ignatz. În ultimele zile această doamnă a fost steluța mea strălucitoare. Mai ceva ca „Steaua României” în Grad de Cavaler, cu care sunt decorat.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 32
„E ziua în care am străbătut ultimii kilometri din Germania. E ziua în care am ajuns la hotarul dintre Germania și Olanda, la borna 858.
Am fost escortați, în această ultima etapă din Germania, de către un echipaj deosebit, experimentat, cu o ambarcațiune foarte mare. Și nici nu ne-au luat bani, doar combustibilul. Au auzit la televizor de efortul meu și acești nemți au rezonat cu acțiunea. Mulțumesc, așadar, lui Marco Lieven și Martina Potters pentru gestul nobil. Mulțumesc încă odată Stelei Ignatz și pentru acest contact.
Ceea ce aseară (16.08.), ajungerea la graniță a fost o finalitate, azi e doar un nou început. Noi zbateri. Despre care vă voi povesti în raportul de mâine.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 33
„Am ajuns în Olanda
Acum înot în jurisdicția acestei țări și a autorităților olandeze care administrează această ultima parte a fluviului ce străbate și Țările de Jos.
Mulțumesc Misiunilor Românești din Olanda pentru intermedierea diplomatică și obținerea acestei autorizații de înot.
Nu pot înota pe unde vreau
Această autorizație de înot vine și ea cu o serie de restricții și cu un traseu stabilit de olandezi. Am să vă prezint doar câteva aspecte majore și traseul.
Olandezii nu ne dau voie deloc să folosim caiacele. Această informație a fost transmisă târziu, după începerea Înotului. Trebuie să fiu însoțit de o ambarcațiune motorizată. La bord trebuie să am cel puțin o persoană care să vorbească limba olandeză. Așa că a trebuit să caut ambarcațiune. Prețurile cerute pe închiriere au fost atât de mari pentru o singura săptămână încât am ajuns la concluzia că mai bine cumpăr barca cu totul. La final avem serviciul adus de barcă plus barca în sine. De dimineață am plecat vreo 100 de km după o barcă. Cu ajutorul căpitanului de vas Liviu Mihăilescu am achiziționat această barcă. La final rămâne a lui. Mulțumesc domnule căpitan pentru această variantă optimă.
Un nou membru în echipă
S-a alăturat domnul Constantin Duca, un român vorbitor de olandeză. Există o chimie excelentă între el și toată echipa mea. Sunt încântat! Mulțumesc pentru ajutor și pentru timpul și efortul depus.
Despre traseu
Traseul impus este acesta:
Start on the Lower-Rhine near Arnhem from kmr 878.595 to kmr 929.000;
the Lek from kmr 929,000 to kmr 950,500;
Merwedekanaal south of the Lek (section Vianen – Gorinchem, competent authority Provincie Zuid-Holland*);
from Gorinchem through the Upper-Merwede;
The New-Merwede;
The Hollandsch-Diep;
The Haringvliet
With as end point Quackstrand Hellevoetsluis (north side Haringvliet bridge or inner harbor Stellendam (south side Haringvliet bridge)
Prin urmare, acesta este traseul impus din motive de securitate și motive doar de ei știute. Eu trebuie să mă conformez! Sunt la ei acasă, îi respect, și mă voi conforma.
Așadar, cu absolut tot ce trebuie, foarte târziu am ajuns la borna 878 de unde am luat startul. Am mai prins 2 ore de înot în care am parcurs 6 km. Am ajuns la borna 884. Apa din Canalul pe care am fost direcționat, stă pe loc. Nu curge deloc datorită unui sistem de ecluze. Și așa va fi pentru următorii 60 de kilometri. Și nici nu mă aștept la altceva mai bun până la final. Vă trebui să toc mărunt fiecare metru din Olanda. Și o voi face.
Am fost găzduiți, cu generozitate, de către românca Smaranda și soțul ei olandez Rob Bubberman. Vă mulțumim!
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 34
„De dimineață, motorul bărcii noastre magice a avut nevoie de o mică intervenție la demaror. A sărit ceva de la loc și nu mai puteam să pornim barca. Așadar, am dus motorul la un service de specialitate, la vreo 20 km depărtare și domnul de acolo l-a reparat imediat. Când a auzit ce facem nici nu ne-a luat bani. În pozele alăturate îl puteți vedea pe olandezul care a făcut un gest frumos. Mulțumesc!
Am pierdut ceva vreme cu această operațiune. Într-un final am intrat în apă și am tocat mărunt 12 km între bornele 884 și 896. Am trecut și printr-o ecluză. Prima întâlnită în cale, de după Arnhem. Speram ca după ecluzare …apa să înceapă să curgă. Nici vorbă! Acest canal pe care mă aflu este regularizat în totalitate.
Am fost vizitați și de poliția pe ape din Olanda, ambarcațiunea galbenă.Totul e în regulă! Îmi rămâne doar să dau din brațe.
S-a dormit la cort.
Și dacă tot am barca mea, am și dormit în ea. A fost atât de plăcut să privesc stelele până când am adormit profund.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 35
„Și dacă tot am ajuns în Țările de Jos, a venit timpul să transmit mesajul nostru și în neerlandeză, limba vorbită de poporul acestei țări, Olanda.
Să se audă peste tot și pretutindeni, în toate limbile:
Înot pentru România, înot pentru Schengen
Toate popoarele care trăiesc între Marea Nordului și Marea Neagră trebuie să audă și să înțeleagă; România este în Europa, România ESTE Europa. De mii de ani. Și de aici înainte cât o mai ține istoria acestei lumi.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Am făcut și ieri 12 km din „lacul olandez” pe unde am fost direcționat, între bornele 896 și 908. Apropo, am trecut de borna 900. Mult a fost și greu a mai rămas”
Ziua 36
„A fost cu foarte mult soare, vreme bună, fără vânt și 15.3 km parcurși, între bornele 908 și 923.3. Am trecut și de cea de-a doua ecluză olandeză întâlnită în cale.
A fost frumos și înălțător să constatăm că familia Pert ( Mădălina si Lucian) a făcut ceva efort pentru a ajunge la noi în pauza de masă a zilei. Mădălina, cu Luca, un copil de doar 10 luni în port bebe, cu Oscar, frumosul lor câine ținut în lesă, înainta alături de soțul care ținea în mână două plase cu mâncare. Oamenii au dorit să facă acest efort ca să mâncăm ceva gătit, bun și cald. Chiar că a fost delicios. Sărut mâna pentru masă!
Seara, când am ieșit din apă, Nino ne-a dat o veste care vine să completeze în mod desăvârșit o zi reușită. Aveam deja rezervate două camere de hotel, luxoase (nu că noi am dori așa ceva), la un super Hotel (noi suntem super mulțumiți și la orice hotel).
„Vinovatul” pentru acest bine este căpitanul român Dan Axinte. Dan este unul dintre cei mai vechi navigatori români ai acestui fluviu. Știe ce înseamnă să navighezi pe tot cursul lui și POATE să-și imagineze cu o apreciere justă ce însemnă să-l înoți. Astfel mi-a transmis și un mesaj care însoțește gestul nobil; „Înotul trebuie să fie înot și somnul trebuie să fie somn”. Să trăiți, domn căpitan! Mulțumesc foarte mult!
Voi tura motoarele și azi. Cât voi reuși să înot? Vom vedea în postarea de mâine dimineață. Vă mulțumesc că-mi sunteți aproape.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 37
„În acestă zi s-au petrecut câteva evenimente majore. Să le luam pe rând.
M-am tăiat în talpă
Aș vrea să vă imaginați cum este simpul fapt de a întra și de a ieși din apă. Cam de câte ori trebuie să intru și să ies din apă, înotând un fluviu!? Este adevărat că sunt locuri pe care le aleg eu unde să ies din apă, dar sunt și locuri unde ies forțat de împrejurări. În acest loc unde înot marcajul canalelor se face doar din kilometru în kilometru, nu cum a fost din sută în sută până la km 958. Asta mă face să îmi doresc să ies, de regulă, chiar la borna kilometrică. Asta face ca ieșirea, iar mai apoi și intrarea, să se desfășoare pe pietre alunecoase, pietre de diguri, pietre tăioase, nisip, pietriș, rampe betonate, dar foarte alunecoase (am și căzut de câteva ori). În ziua 37 m-am tăiat în talpă. Nu este grav, dar nici îmbucurător. Și e dureros. Reamintesc că înot FĂRĂ costum de neopren.
Schimbare de canal
La km 929 am terminat de înotat Canalul Nederrijn, intrând pe Canalul Lek. La km 929 este o mare intersecție de canale, în cruce. Aceste două canale deja amintite se intersectează cu marele canal Amsterdam (care duce, evident, la Amsterdam) . În acest loc de intersecție, autorizația de înot prevede clar că trebuie să ies din apă cu 200 de m înainte de întrarea în intersecție și să reintru în apă la 200 de m după ieșirea din intersecție. Motivația autorităților este cât se poate de clară. Siguranța înotatorului și siguranța traficului. Pe acolo trec nave fluviale de mare tonaj, locul fiind delicat și aglomerat. Poliția era acolo, punctul de control portuar e tot acolo, într-un turn înalt. Eram sub binoclu la propriu și la figurat. Așa că m-am conformat și am urcat în barcă traversând în mod regulamentar acea zonă. Alăturat aveți și fotografia cu semnul magic a zonei.
Tot așa se întâmplă și la ecluze. Doar nu-și imaginează cineva că înot în interiorul ecluzei printre bărci și vapoare. Este total interzis. Ecluza trebuie să o ocolesc terestru sau cu barca și să reintru în apă dincolo de zona de protecție.
Am reușit ca la finalul zilei să parcurg 12.7 km între bornele 923.3 și 936.
Azi (22.08) sper să reușesc să înot cei 14 km care au mai rămas din Lek și să o cotesc spre sud, pe un alt canal mort (Merwedekanaal) în dreptul localității Vianen.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 38
„Dincolo de efortul mare pe care îl depun, pe care nu doresc să-l descriu acum, această zi vine cu descrierea unor oameni care mi-au fost ca un balsam. Atât pe rănile fizice cât și pe zbaterile sufletești prin care trec eu cât și echipa. Oboseala e mare.
La pauza zilei, a venit un român din Alba Iulia, stabilit în Olanda, împreună cu fiica sa, Maria, de doar 5 ani. Florin Henean a ținut să facă joncțiunea cu noi. Ne-a adus de toate de-ale gurii, inclusiv roșii dinalea, mari, crăpate, aduse de la Alba. Omul s-a plâns și el că a stat două ore la granița Schengen. Și că a fost controlat la sânge. Noi mâncam și ascultam. Realizam că rezonează cu acestă problemă care trebuie rezolvată odată. Ce fac eu și echipa mea minunată este un efort uriaș. Am mai spus-o și repet. Deși este așa, e doar o mică contribuție la a ne face auziți. Noi, ca români. Și Lucian a dorit ca noi cei care facem efortul mare, să fim bine hrăniți. Deși pare un gest mic, este uriaș. Victoria va fi și a ta, Lucian. Mulțumim.
Constantin cel MARE
Nu e vorba de împăratul Constantin ci de Constantin Duca
E românul care vorbește perfect olandeză și care, de la intrarea în Olanda a îndeplinit rolul cerut de Olandezi și stipulat în autorizația de inot: un om pe barcă care să știe olandeză. Au fost 5 sau 6 zile (nici nu mai știu sigur în ce fel se scurge timpul) minunate alături de acest OM super capabil. S-a integrat perfect în echipă. Din prima făcea parte din „filmul” acesta și parcă aștepta distribuția acestui rol. Seara, am cunoscut-o și pe Carmen, soția lui. Am și dormit la ei, am fost surprins de faptul că ei locuiesc chiar în imediata apropiere a locului unde am terminat înotul. Mulțumim și pentru găzduire. Constantin trebuie să fie de azi (23.08) înapoi la serviciul lui. O să revină în weekend. Până atunci alți români s-au oferit să-i țină locul. Îi vom cunoaște pe toți.
Echipa mea permanentă
Ce să mai zic de ea? Orice aș zice ar fi prea puțin să le mulțumesc celor care, alături de mine, duc și ei în spate propriul efort. Propriile dificultăți. Propriile lupte de a rezista până la capătul acestui demers dificil. Ne încurajăm reciproc.
Un olandez din umbră
Care este acum scos puțin la lumină. Este căpitanul olandez de vas Ed van Groth care ne ajută și el de la „butoane”. Dă telefoane pentru realizarea rezervărilor pe la hotel, contactează administrațiile ecluzelor și multe altele. Deschide anumite uși. Vă mulțumesc în românește.
Am făcut și ieri aproximativ 12 km. Nu știu exact pentru că nu era borna kilometrică la ieșire. Am plecat de la borna 936 și am terminat la coordonatele : 51.9989100/5.1266301 , în apropiere de Vianen.
Un transport de la Gară
Nino, suportul nostru terestru se îndreaptă acum spre gară. Acolo va sosi cu trenul, Florin. El este românul care azi va fi pe barcă cu stația în mână și cu limba setată pe limba neerlandeză. Nu e vorba doar de înot. E vorba de eforturi susținute, diverse, complexe și delicate. E vorba de un „șoricel ” ( plasticul ăla de prindere) de care ai nevoie să prinzi stopul de la remorca bărcii și care mișcă și trebuie fixat. E vorba de becul de pe stop care nu se mai aprinde și care trebuie schimbat. Și multe altele. Iar acest tânăr, Sandrino, la doar 23 de ani a acumulat atâta experiență ca în basmele lui Ispirescu. Într-o lună câți alții în 10 ani.
Despre faptul că pe mine mă dor pectoralii, dorsalii, tricepșii, gâtul, spatele, zona lombară și că am slăbit 7 kg, cade pe plan secund. Stării generale de oboseală și slăbire se adaugă dorul de casă, de soție, de cele trei fete, de colegi și de prieteni, de România noastră. Sunt plecat de acasă de peste 40 de zile.
Chiar dacă în acest moment cu toții am vrea să ne deconectăm de la tot și să dormim vreo 3 ore fără griji, există decât o singură dorință: să mergem ÎNAINTE.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 39
„În urma evenimentelor ultimilor 24 de ore voi face un rezumat mai scurt.
Am reusit să cotesc la stânga de pe Lek pe Merwedekanaal. La borna 950 se face această cotitură. Am reusit să parcurg 8 km din noul canal și să ajung la borna cu numărul 8 al canalului.
Câteva cuvinte despre acest canal.
Este f îngust, aproximativ 30 de metri, apa NU CURGE DELOC. Nici nu mă așteptam la altceva, știam ca mai rău ca pe Lek nu poate fi. Practic, de când am întrat în Olanda înot în regim de lac 100 %.
Acest canal are propria numărătoare kilometrică. De la 0 la 24. Acest canal nu ma îndreaptă spre mare…el doar face trecerea de pe Lek pe Wall ( adică mă readuce pe Rinul vechi și real) și face ca traseul total să se lungească cu vreo 15 km.
Nu contează! Voi da braț după braț până la capăt.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 40
„A început cu șoc și dezamăgire
Constatăm că ne-a fost furat motorul bărcii din parcarea locului unde am fost cazați cu generozitate de către familia Duca (Constantin și Carmen).
Am sunat la Poliție să raportăm furtul și eventual să primim indicații cu procedura care trebuie urmată într-un astfel de caz. Poliția ne-a mulțumit frumos pentru informație. Un fel de „prinde hoțul și adu-l la noi”.
Soluția salvatoare: Flavius Frunză
El este administratorul firmei de transport DAC Logistik GmbH. M-a sunat direct și mi-a zis că va suporta dumnealui costul unui alt motor. Am cautat și am găsit un motor second-hand, de 5 CP, la 700 de euro, și un motor nou de 5 CP la 1250 euro. L-am sunat pe Flavius să decidă el pe care îl luăm. Nici n-a vrut să audă de motorul second-hand, alegându-l pe cel nou.
Ajutorul Mariei N Stoica
Este românca vorbitoare de olandeză și care urma să ne însoțească cu barcă pentru îndeplinirea condiției de limbă impusă de autorizația de înot. A venit cu mine și cu Nino la magazinul de ambarcațiuni și motoare Crijgsman Watersport. Așa că am cumpărat un motor Mercury cu tot ce trebuie la el. L-am urcat în mașina doamnei Maria și am venit spre locul de înot. Totul a durat peste o jumătate de zi. Am apucat să fac o repriza scurtă de înot de 3.3 km…între borna 8 și 11.3. Deși ziua a fost compromisă cu noi probleme logistice, mă bucur că acestea s-au rezolvat și că am mai înaintat puțin.
Stimă pentru comunitatea românească
Deși domnul Frunză a fost cel care a cumpărat motorul, nu pot să nu remarc și să nu consemnez reacția atât de frumoasă a zeci de persoane care m-au contactat și care și-au exprimat dorința de a ajuta prin contribuția lor la achiziționarea unui motor. Vă mulțumesc tuturor pentru disponibilitate.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 41
„AMR 75… de kilometri
Ieri am parcurs, cu foarte mari eforturi, ultimii 12.7 km din Merwedekanaal, de la km 11.3 până la km 24 . Lungimea totală a canalului de legătură între nord și sud e de 24 km.
Am revenit în vechiul Rin, în albia lui normală, după ce am pribegit prin apele stătătoare ale canalelor olandeze.
Doar ca să vă dați seama, când am întrat pe Merwedekanaal eram la borna 950. Am înotat 24 de km , lungimea totală a canalului, și am ieșit la borna 955. Canalul asta a fost „gaura neagră” care a furat 20 de kilometri și un motor de barcă.
Istovit, am reușit să revin pe cursul normal al Rinului pe care ar fi trebuit să înot de la început. Traseu impus!? L-am respectat! Dacă aveam permisiunea să înot pe cursul normal al Rinului eram demult acasă.
Apa curge din nou
Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns din nou pe țărmul Rinului, a fost să rup de pe un cap de dig o floare de buruiană și s-o arunc în apă. Eram curios dacă floarea se mișcă purtată de apă. Nu credeam că mai există așa ceva. Floarea a început să se miște, ușor, la vale. Apa curge foarte încet, dar curge.
Vreau să-i mulțumesc lui Florin Sabo care a fost românul ce a fost prezent pe barcă în calitate de vorbitor de limbă olandeză. Om destoinic, serios, asumat, căsătorit și cu 5 copii. Stimă!
În această seară (26.07) voi putea face o prima estimare a zilei în care voi termina acest efort infernal, fizic și psihologic.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 42
„AMR 60 de kilometri
La sugestia celui mai mare aforist român în viață, Valeriu Butulescu, încă de ieri am început să scriu AMR. O idee foarte bună! Așadar, după ziua de ieri în care am parcurs 13.7 km între bornele 955.3 și 969, au mai rămas 60 de km.
De dimineață am fost talonați de poliția apelor din zonă pentru a efectua în mod obligatoriu traversarea fluviului pentru a ajunge pe partea stângă a lui, continuând înotul pe această parte, în stânga balizelor verzi, conform cu prevederile autorizației de înot, în afara șenalului.
Întâlnirea cu romanii de pe vase
Un moment special a fost când am trecut pe lângă un fel de „parcare” de vapoare. În acel loc valurile erau foarte mari, vântul bătea cu putere din față și începea și o scurta ploaie. Îi văd pe colegii din ambarcațiune că mă fac atent. Când ma uit în stânga rămân înmărmurit. Erau vreo 7-8 români ( căpitani de vase sau lucrători pe vase) care strigau și mă încurajau. Au făcut și un panou mare pe care scria cu majuscule AVRAM IANCU. Mi-a trecut instant orice oboseală. Am început împreună cu toată echipa să strigam și să cântăm; ROMÂNIA, ROMÂNIA. Cei de pe vase au făcut ceva filmări, în posesia cărora vom întra și le vom face publice.
Efectul FLUXULUI și al REFLUXULUI
O problemă la care cu siguranță nu s-a gândit toată lumea este faptul că am întrat în zona în care fluxul este unul dintre cei mai mari dușmani. Mai exact, nivelul apei din Marea Nordului, crește și scade cu peste 5 metri la fiecare 6 ore. Când apă este sus de tot, practic se formează un baraj natural în calea Rinului, ca un fel de ecluză uriașă ce împiedică că apa să se mai scurgă în mare. Acum trebuie să înot numai când este reflux. Spre exemplu azi ( 27.08) refluxul este între ora 11: 11 și 17:07. A înota în afara acestor ore este sinucidere curată. Cu cât mă apropi de mare cu atât efectul va fi mai mare. Voi ajunge în ipostaza de a înota înainte, dar defapt, să mă deplasez înapoi.
Acest înot nu este vorba doar despre mușchi puternici și psihic tare. Este vorba despre o logistica care depășește orice imaginație, despre implicarea a sute de români, despre calcule matematice, despre știință.
Doresc să le mulțumesc lui Dan Axinte și lui Liviu Mihăilescu, prietenii mei căpitani de vase pentru punerea la dispoziție a calendarului cu fluxul și refluxul mării în acestă parte de lume. Cât și pentru instruirea în interpretarea lui.
Am dormit în mașină
Am căutat să dormim la hotel, dar n-au mai fost locuri libere la hotelurile din zonă. Se mai întâmplă pe aici asa ceva, sâmbătă seara. Așa că ne-am descurcat cum am putut. Și dacă în acest periplu de 42 de zile am dormit la hotele, prin casele oamenilor, prin cort și prin barcă, am zis „hai să o trăiesc și pe asta”. Așa că m-am culcat pe bancheta din spate a mașinii mele de suport.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 43
„AMR 48 de kilometri
A fost o zi care a început stângaci, cu fulgere, tunete, ploaie torențială și cu gheață. A trebuit să amânăm startul deoarece era imposibilă o lansare la apă în aceste condiții. Ne-am adăpostit sub o prelată și am așteptat să se termine „potopul”.
După furtună era clar că va trebui să duc o astfel de bătălie, cu valuri foarte mari și neregulate care formau, pe alocuri, o hulă și de un metru adâncime.
Anul nașterii mele
Luptând cu fiecare kilometru am trecut și pe lângă borna cu numărul 976 -anul nașterii mele.
Un video relevant
Azi am decis să nu vă arăt poze ci să vedeți imagini cu ce însemnă să înoți un fluviu. Și care sunt condițiile de înot.
La finalul efortului am reușit să acumulez aproximativ 12 km între bornele 969 și 981. AMR 48 km.
O primă estimare cât de cât mai precisă:
Având în vedere că AMR 48 de km, cu 12 km pe zi parcurși, este foarte probabil ca joi, în a doua parte a zilei să ajung la Marea Nordului.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 44
„AMR 36 de kilometri
Am reușit să fac încă 12 kilometri pe o vreme foarte bună în prima parte a zilei și mai puțin bună spre seară. Am.plecat de la km 981 și am ajuns la coordonatele 51.7041831/4.5062151. Am scris coordonatele deoarece în acest nou sector nu există borne kilometrice.
Am ajuns în porțiunea de apă denumită Holand Diep. De asta zic că nu sunt borne kilometrice, cel puțin nu pe malul drept pe unde am înotat eu. Ne-am uitat și pe partea stângă, dar nu am reușit să vedem nimic. Aici distanța dintre cele două maluri este de peste 2 km ( DOI KM).
Pe barca de escortă a fost prezent căpitanul de vas Gabi Beanga, în calitate de vorbitor de limbă olandeză. Și-a luat rolul de căpitan al micuței noastre ambarcațiuni, cu stația de emisie recepție în mână. Îi mulțumesc pe această cale. Îi mulțumesc și căpitanului de vas Dan Axinte, cel care a făcut legatura cu Gabi. Vă mulțumesc.
Am trecut și pe lângă o geamandură pe care scria, mare, HD. Oare prevestește că în curând voi reveni cu drag în minunatul meu județ Hunedoara?
Mulțumiri și lui Lucian Pert, pentru noaptea de hotel oferită.
Azi (29.08) intru târziu pe apă. Căpitanul Gabi poate sa vină doar după ora 12.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 45
„AMR 28 de km
E o zi fără prea mult istoric și fără prea mulți kilometri făcuți. În jur de 7-8 km. De la coordonatele 51.7041831/4.5062151 și până la coordonatele 51.7207987/4.4050665, adică am ajuns la podul Haringvlietbrug.
Pe un vânt puternic din față și înotând împotriva unor valuri venite din față într-un mod supărător, am reușit cu mult efort să străbat regiune Holand Diep. Așadar, întru în ultima porțiune a apei denumită Haringvliet. AMR 28 de km infernali. Fiecare kilometru pare o veșnicie. Fizic și psihic.
Azi (30.08), ne-am trezit de dimineață și avem și tot ce ne trebuie. Din nefericire plouă de rupe. Deprimant. Când spun că fiecare kilometru pare acum o veșnicie este un adevăr crunt. Dar, mergem înainte! Bătălia continuă!
Mulțumesc lui Dan Ioniță din București pentru o noapte la pensiune. Îi mulțumesc căpitanului de vas Dan Axinte pentru grija continuă pe care o poartă în acest sens al cazării, dar și pentru legatura cu Gabi, al capitan de vas care m-a însoțit pe barcă pentru două zile. Vă mulțumesc, oameni faini!
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
Ziua 46
„AMR 19 KM
Valuri care mă îngroapă
Condițiile de înot sunt deosebit de dificile. Înot într-un lac cu zero curent, dar cu vânt foarte puternic din față și cu valuri a căror înălțime mă îngroapă la propriu. Sunt ca într-o mașină de spălat. În astfel de condiții, oriunde în lume, fie că ar fi vorba de traversarea înot a unui lac, sau a unei strâmtori, sau a oricărei secțiuni de apă, organizatorii traversării, dar mai ales căpitanul NU ar permite ca un înotător să execute înotul. Eu n-am ce face! Nu-mi permit să mă opresc deoarece vântul poate să bată și mâine la fel. Și poimâine. Și o săptămână la rând.
În aceste condiții am reușit să înot aproximativ 9 km, de la coordonatele 51.7207987/4.4050665, adică de la podul Haringvlietbrug și până la coordonatele 51.7561672/4.2967419.
Dana Vujik, o femeie temerară
Tot în aceste condiții cumplite, a rezistat pe barcă doamna Dana, o româncă stabilită în Olanda și care a avut rolul „omului care știe Olandeză”. Mulțumesc doamna Dana și vă felicit pentru faptul că ați rezistat în vânt, valuri enorme, frig și umezeală. Sărut mâna!
La jumătatea zilei am fost așteptat de către alți doi români faini, Raul Chiriță si Sony Szasz ( Sony ține cu Avram Iancu ) Au adus drapelul României, o pancardă mare pe care scria Avram Iancu și o oală de … sarmale. Vă mulțumim!
Mulțumesc și echipei mele de suport care a înfruntat o ploaie puternică la finalul zilei:
Sandrino Mătase, Nelu Căpățână, Radu Ileană.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
„Anunț important
AMR 9 KM , MÂINE AJUNG LA DESTINATIE
Mâine, 01.09.2023, dacă Tatăl Ceresc nu va porni o furtună majoră, voi ajunge la destinația finală!
Așadar, toți cei care doresc să împărtășească bucuria victoriei finale sunt așteptați la locul de finish indicat în poză. Este vorba de ultima plajă, pe malul drept, chiar lângă Haringvlietdam.
Dincolo de acest baraj este MAREA NORDULUI unde mă voi arunca în mod simbolic.
Vă rog să nu mă întrebați la ce ora voi ajunge. Nu știu. Mai am nevoie de vreo 5 ore de înot. Undeva la jumătatea zilei”
Ziua 47
„AMR SUB 10, ADICA 9 KM”AMR SUB 10, ADICA 9 KM
A fost o zi bună în care am reușit să înot aproximativ 11 km, între coordonatele 51.7561672/4.2967419 și 51.8047526/4.1818196.
Cu o zi înainte, în mijlocul celor mai mari valuri, m-am rugat Tatălui Ceresc ca să oprească infernul dezlănțuit. M-a auzit și m-a miluit. Îți mulțumesc, Doamne!
Ajutorul lui Lucian Perț
El este românul stabilit în Olanda care a jucat rolul „vorbitorului de olandeză” de pe barcă și care a ținut legătura cu autoritățile. Îți mulțumesc foarte mult pentru efortul și pentru timpul tău.
Elena și coșul de mâncare
Doamna Elena De Chiara ne-a căutat cu de-ale gurii. A adus niște bunătăți de ne-a mers și la suflet. Mulțumim!
Se vede barajul
Da, dragii mei, barajul „Haringvlietdam” se vede! Da, linia de final se află în raza mea vizuală. Sentimentul și avântul pe care mi-l dă acest lucru este foarte puternic.
Azi, odată cu începerea toamnei, declanșez asaltul final, mă voi lupta cu ultimii km din traseu.
Dumnezeu să binecuvânteze România!”
„Am ajuns la destinația finală
După 48 de zile de eforturi fizice, psihice, logistice, financiare și diplomatice am reușit. Am ajuns la destinația finală a acestui înot dedicat în exclusivitate integrării României în spațiul Schengen.
Deși efortul meu a fost unul titanic și de neimaginat, el reprezintă doar o mică și umilă contribuție la dorința noastră de a ne face auzit mesajul în lume: România este în Europa/România este Europa. De mii de ani și așa va fi cât va mai ține istoria.
Suntem cetățeni europeni de prima mână
Facem parte din neamul Nadiei Comăneci, al lui Constantin Brâncuși, al lui Gheorghe Hagi, al lui Eugen Ionescu, al lui Ilie Năstase, al lui Ciprian Porumbescu, al lui Ivan Patzaichin, al lui Henri Coandă, al Simonei Halep, al lui Traian Vuia, al lui David Popovici sau al lui Petrache Poenaru. Ați auzit de ei și veți mai auzi și de alții. România a furnizat Europei și omenirii oameni de valoare. Și 4 milioane de români lucrează în Europa. Este nedrept să-i țineți pe acești oameni la cozi kilometrice, cu orele, când se întorc acasă de Paște și de Crăciun sau în concediile din timpul verii.
Atât am putut eu să fac
Nu ma pus nimeni să fac acest efort. Nu mi-a cerut-o nimeni. Și nici nu m-a obligat cineva. Am simțit că sunt doar dator să fac și eu ceva pentru țara mea. Iar ce știu eu sa fac mai bine este să înot. Am slăbit 8 kilograme!
M-am bucurat să văd că la final am fost așteptat de un reprezentant al Ambasadei României din Olanda. Domnul consul Bogdan Jâglău, îmbrăcat în vestă tricoloră, m-a întâmpinat, felicitat, și înmânat o diploma și un trofeu. Pe o ploaie „câinească” am fost așteptat și de un micuț grup de români. Vă mulțumesc!
Nimic măreț nu se realizează singur
Vreau să menționez în mod apăsat că n-aș fi putut să realizez acest înot dacă n-aș fi avut lângă mine o echipă fantastică.
Sa începem cu Nelu Căpățână, veteranul echipei care la 74 de ani ( împliniți în timpul cursei) a făcut cu brio față și a fost de un ajutor deosebit. Are peste 12 mii de km făcuți cu caiacul pe ape.
Sandrino Mătase, suportul terestru și multirol. Un tânăr care la 23 de ani nu doar ca a făcut față provocării, dar s-a și descurcat de minune. A acumulat experiență în aceste zile ca în basmele lui Ispirescu: în 50 de zile cât alții în 5 ani.
Radu Ileană din Alba Iulia, 37 de ani, de peste 14 ani instructor de înot, a fost observatorul oficial al cursei. A indurat toate vicisitudinile vremii pentru a observa și nota tot ce se întâmplă. A fost martor ocular la întregul meu efort.
Vă mulțumesc echipă.
Vreau să mulțumesc sponsorilor mei fără de care nimic n-ar fi fost posibil.
Ajutorul diasporei
Dacă ar fi să-i enumăr pe toți cei care m-au primit în casele lor, sau pe cei care m-au ajutat într-un fel sau altul, ar trebui să scriu romane. Sigur aș omite acum pe cineva și nu doresc asta. O să revin la acest subiect. Acum doresc să le mulțumesc tuturor. Fără ajutorul vostru n-aș fi reușit. Victoria este și a voastră, este o victorie comună pentru România.
Mulțumesc doctorului Victor Dumitru!
Mulțumesc Stela Ignatz!
Mulțumesc capitanilor de vas Liviu Mihăilescu, Dan Axinte și frații lui, mulțumesc Flavius Frunză pentru achiziția motorului cel nou după ce am fost furați în Olanda. Mulțumesc românilor din Olanda pentru efortul de a sta pe barcă cu stația de emisie -recepție în mână, vorbitori de Olandeză: Constantin Duca, Florin Szabo, Maria Stoica, Lucian Perț, Gabi Bleanga.(martori oculari și ei)
A fost greu. Împreună am învins! Vă iubesc pe toți!
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Mulțumiri și părintelui Nemeș de la Konstanz, părintelui Cătălin Preda de la Bonn, părintelui Ioan de la Parohia Sf. Grigorieva Teologul.
Mulțumiri misiunilor diplomatice românești din Germania și Olanda. Domnului Consul Radu Florea de la Stuttgart, doamnei Consul Mihaela Feher de la Bonn, domnului Bogdan Jâglău și domnului Alexandru Steriu de la Haga.
Mulțumesc MAE!
Un pariu câștigat
Mai multe ziare din Germania, mai multe televiziuni din Germania, printre care și televiziunea națională SAT 1 a transmis mesajul nostru. Azi, la pauza zilei…a sosit și primul jurnalist olandez.
Mulțumesc și presei românești care a consemnat acest efort.
Mulțumesc lui DUMNEZEU!”
„Festivitate de apreciere și premiere
03.09.2023
La 50 de zile de când am sărit în Rin, am dat curs invitației de a mă reîntoarce la kilometrul 0 al Rinului, la vechiul pod din Konstanz, de unde a început Înotul pentru România/Înotul pentru Schengen
Au fost prezenți aproximativ 60 de români care au dorit să mă felicite pentru efortul depus.
Festivitatea a început prin intonarea Imnului Național. Cele 60 de piepturi au făcut ca valea Rinului să răsune românește.
Doamna Heidel, reprezentantă a Bisericii Ortodoxe din loc a oficiat întâlnirea. Discursul dumneaei a fost atât de bine alcătuit și prezentat încât mi-au dat lacrimile.
Preotul Proh Nemeș a făcut o rugăciune de mulțumire și a ținut și dumnealui un scurt discurs. Am urmat și eu la cuvânt. Nu m-am întins. Am ținut să mulțumesc tuturor celor implicați în buna desfășurare a Înotului cât și implicați în organizarea acestei festivități.
Echipa în față
Am evidențiat în mod apăsat că fără ajutorul echipei mele fantastice n-aș și putut realiza nimic. Rând pe rând i-am scos în față pe Nelu Căpățână, Sandrino Mătase, Radu Ileană.
Lui Radu Ileană i-am cântat și la mulți ani, fiind ziua lui de naștere, fiind felicitat de întreaga asistență.
O reporteriță germană fotografia, nota tot, am dat și un interviu scurt.
Mulțumesc pentru premiere. Mulțumesc fiecăruia ce a contribuit într-un fel sau altul la cele primite. Vă mulțumesc din suflet!
Am facut fotografii cu toată lumea care a dorit să facă fotografii cu mine și echipa.
La final am fost invitați să servim masa la un restaurant de pe malul Rinului.
Cugetări
Am început înotul cu Rugăciunea de Călătorie rostită de părintele Nemeș. La final, tot dumnealui, îmbrăcat în haina oficială a instituției pe care o reprezintă, a rostit Rugăciunea de Mulțumire.
Am început cu Dumnezeu și am terminat tot cu Dumnezeu.
Concluzie
România are o singură șansă: cu Dumnezeu, înainte!
Așadar, Doamne, binecuvântează România!”
Parcursul lui Avram Iancu a putut fi urmărit pe un sistem modern de livetraker.
Printre reușitele lui Avram Iancu se numără parcurgerea întregului curs al Dunării (2017), traversarea înot a Canalului Mânecii (2016) sau traversarea înot a Canalului Bristol.
FOTO: Facebook/Avram Iancu
