Jurnalistul Charlie Ottley: România merită să fie mult mai grandioasă decât este ȋn prezent. Sunt paşi simpli care ar trebui să fie făcuți şi care ar ajuta cu adevărat ȋn această direcţie

„România: țara cu 1.000 de chipuri!” – este expresia pe care a consacrat-o jurnalistul și producătorul britanic de televiziune Charlie Ottley, după ce a străbătut peste 20.000 de kilometri prin toate regiunile geografice ale țării căreia, de peste 13 ani, îi spune „acasă”. 

Articol de Radio Vacanța, 1 decembrie 2023, 14:57

De Ziua Națională a României, într-un interviu în exclusivitate la Radio Constanța, jurnalistul britanic Charlie Ottley, ne vorbește despre unica și spectaculoasa Românie, prin bogăția naturală și diversitatea sa culturală, dar și despre cum putem proteja, restaura și promova toate aceste comori, astfel încât România să devină grandioasă.

Realizator: Este o plăcere deosebită să-l avem pentru prima oară, și sper că nu pentru ultima oară, aici, în studioul nostru de emisie, pe Charlie Ottley și echipa lui, cei pe care îi cunoașteți de acum foarte bine, pentru că i-ați întâlnit și în „Wild Carpathia” și în „Flavours of Romania”. Despre el, chiar nu știu ce să vă spun mai mult decât că este acum un român mai bun și mai călduros sufletește decât mulți români. Charlie și Oana, bine ați venit și, pentru că discuția asta vreau să fie una foarte prietenească, v-aș întreba de ce „România, țara cu 1.000 de fețe”?

Charlie Ottley:

Pentru că România are foarte multe peisaje diferite și atât de multă diversitate culturală. Sunt mulți oameni care trăiesc aici sub un singur drapel şi cred că acest lucru, din perspectiva unui străin, din punct de vedere turistic, face ca România să fie infinit de fascinantă. Aveți toate aceste tradiții diferite: aveți cultura lipovenească aici, aveți maghiari, aveți români, aveți romi, aveți greci, aveți polonezi, aveți cehi, aveți sași, evident, germani, care trăiesc într-o singură țară şi fiecare minoritate etnică are propriile tradiții culinare, propria muzică, propriile costume, propria istorie. Unele dintre acestea au creat, evident, conflicte în trecut, dar cred că acum este un moment foarte bun pentru ca oamenii să vadă potențialul din România și să sărbătorească diferențele dintre ei. Iar acesta este un lucru pe care am încercat cu adevărat să îl promovăm în noul nostru serial „Flavours of Romania”.

Realizator: Ce ar trebui să facem în viitor pentru ca România să rămână această frumoasă Românie?

Charlie Ottley:

Cred că sunt două lucruri de importanță vitală pe care trebuie să le imprimăm oamenilor și mai ales tinerei generații care creşte și primește mai multă responsabilitate, construiește companii – lucruri de acest gen. Cred că trebuie să gestionăm conservarea culturală a acestei țări, a acestor peisaje, a peisajului patrimonial, dar și a peisajului natural.

Realizator: Străinii, potențialii turiști, nu știu prea multe despre România, dar paradoxal este că nici românii nu-și prea cunosc țara, nu-i așa?

Charlie Ottley:

Ei bine, acesta este și motivul pentru care ne-am străduit să facem programele noastre pentru un public național, dar și internațional. Dar, pentru a reveni puțin la întrebarea dumneavoastră anterioară, deoarece cred că acest lucru este extrem de important, trebuie să reglementăm tăierea pădurilor din această țară, pentru că aceasta nu este nici pe departe sustenabilă. Și toată lumea știe cine face acest lucru în aceste comunități; poliția, primarii locali, magistrații – cu toţii știu, deoarece camioanele trec prin sate zi și noapte. Vedem dovezile, toată lumea știe, dar oamenii sunt speriați sau sunt corupți, sau, din varii motive, nu luptă ȋmpotriva acestui lucru, nu ȋl opresc, și cei care fac asta nu sunt supravegheați. Pierdem o mare parte din pădurile României din cauza corupției și a tăierilor ilegale. Din păcate, statistica spune că un maxim de 19 milioane de metri cubi de pădure pot ieși din această țară în mod sustenabil, dar în momentul de față sunt tăiaţi peste 50 de milioane de metri cubi pe an. Aici avem o extraordinară pădure mixtă, ultima pădure mixtă rămasă în Europa, şi ea nu va mai exista prea mult timp dacă nu facem ceva în acest sens. Deci, acesta este primul punct de vedere – şi voi mai avea unul despre patrimoniu, după aceea. În ceea ce privește peisajul patrimonial, există o problemă la fel de gravă, și anume lipsa de control al reglementărilor de planificare în multe zone istorice, unde primarii semnează pur şi simplu totul, iar consiliile locale aprobă la departamentele de planificare și vă treziți că se ridică pensiuni uriașe de beton acolo unde ar trebui să fie case de lemn într-un sat istoric de lemn, să zicem în Maramureș sau în alte locuri unde aveți o comunitate istorică frumoasă. Iar acel peisaj, acel peisaj cultural care este atât de atrăgător pentru turiștii străini este pur și simplu agresat de lăcomie și de beton. Pentru mine, aceasta ȋmi dă o presimțire teribilă, sumbră pentru viitor, pentru că pierdem una dintre atracţiile unice pe care le are România de arătat lumii, și anume peisajul său cultural. Nu spun că nu putem construi, dar cred că trebuie să fim sensibili la tradițiile arhitecturale din diferite zone, fie că se folosește lemnul, sau stuful, sau şiţa, sau draniţa, sau orice altceva folosesc oamenii, fie și piatra, și să încercăm cel puțin să izolăm sau să identificăm zonele, satele, comunitățile în care acestea sunt încă intacte și să încercăm să reglementăm planificarea construcţiilor acolo, pentru a ne asigura că cele tradiționale vor continua să existe intacte. Altfel, ajungem la o situație precum cea de la Rânca, pe Transalpina, pe care am identificat-o în sezonul doi al documentarului „Flavours of Romania”, unde există această sălbăticie frumoasă și acest superb parc național, iar în mijlocul lui ai o junglă de beton, şi este atât de deprimant. Acest lucru confirmă toate suspiciunile străinilor că România este o junglă de beton, o sărăcie cu beton post-Războiul Rece. Nu așa vrem ca lumea să vadă România şi cred că asta este de o importanță vitală. Un ultim aspect: cred că oamenii trebuie să își amintească faptul că, atunci când construiesc sau vor să construiască o casă, un hotel sau o pensiune într-o zonă istorică sau frumoasă din punct de vedere natural, nu este vorba de ceea ce vezi atunci când privești acel peisaj, este vorba de ceea ce văd ceilalți oameni atunci când se uită la ceea ce ați construit – şi acesta este un aspect foarte-foarte important de care trebuie să ținem cont.

Realizator: Aşa cum ați menționat în documentarele despre izvoarele de ape minerale din țară, stațiuni balneare precum Geoagiu Băi sau Băile Herculane au fost lăsate să se degradeze, deși sunt o comoară pentru România

Charlie Ottley:

Da, cred că una dintre cele mai mari dezamăgiri în ceea ce privește turismul în această țară sunt stațiunile geotermale. Un fost împărat austro-ungar a descris băile imperiale – Băile Herculane – ca fiind cea mai frumoasă stațiune din sudul continentului european… adică de oriunde, de fapt, şi, nu știu din ce motive, guvernul consideră că nu trebuie expropriată, deși, de fapt, autoritățile locale dețin terenul de sub clădire, iar persoana care deține clădirea este de fapt într-un proces, iar stațiunea balneară a fost în prezent confiscată de autorități pentru această bătălie juridică. Și ar putea să o exproprieze în mod legal în cadrul sistemului. Există capacitatea de a face acest lucru în România și se poate plăti un preț corect pentru clădire, pentru a face imediat renovările necesare pentru a opri ca acea clădire să se prăbușească. Ei pot face acest lucru, dar nu vor să o facă. Și nu pot să înțeleg de ce ai una dintre cele mai frumoase clădiri din întreaga Europă și guvernului chiar nu-i pasă. Nu vor să facă nimic, refuză să ia măsurile necesare pentru a salva această clădire superbă care ar putea aduce milioane și milioane de euro în economia locală și ar putea oferi locuri de muncă pentru atât de mulți oameni. Și cred că este chiar de natură penală  faptul că acest lucru nu s-a întâmplat.

Realizator: Spuneați în documentar că Imperiul Roman a scos din Roșia Montană, timp de 150 de ani, vreo 500 de tone de aur. Asta înseamnă vreo 300 de miliarde. Ce-am putea face noi în următorii 150 de ani pentru a ne recupera banii?

Charlie Ottley:

Cred că turismul este unul din răspunsuri. Nu este singurul răspuns, dar cu siguranţă ar trebui să fie una dintre cele mai mari surse de venit pentru România. România ar putea avea un turism la același nivel cu cel din Italia, Spania, Germania sau Franța, dar acest lucru se bazează pe protecție, restaurare și promovare. Iar aceste lucruri trebuie să se întâmple acum. Pierdem atâtea monumente în această țară în fiecare săptămână, adică sute pe an. Și chiar trebuie să cheltuim mai mulți bani pentru a salva peisajul istoric existent și apoi pentru a-l conserva și promova. Trebuie să avem tipul de promovare potrivit şi asta presupune identificarea zonelor turistice unice pe care România le are în contrast cu alte țări – şi putem vorbi mult despre acest lucru. Deci, modul în care văd eu România este aşa: dacă noi considerăm, metaforic, că fiecare țară este o ciorbă cu ingrediente diferite – cultură, natură, aventură, istorie etc. etc., tradiții, muzică, festivaluri, toate aceste lucruri –, avem de toate aici, în România, dar în măsuri diferite. Poate că nu avem la fel de multe castele cum are, de exemplu, Germania sau Spania, poate că nu avem sate istorice atât de bine conservate cum are Italia, dar avem aceste lucruri. Dar, mai important, avem și natură, o biodiversitate incredibilă și tradiții pe care oamenii le-au păstrat, și meșteșuguri, și acest tip de peisaj cultural, mult mai mult decât orice altă țară pe care o cunosc în Europa. Prin urmare, aș dori să le mulțumesc tuturor minorităților etnice din această țară pentru cultura lor, care îmbogățește această țară și ȋmbogăţeşte identitatea națională – şi la asta m-am referit când am spus „ciorbă”. Știți, toate aceste ingrediente fac ca România să fie extraordinară și ar putea face ca România să fie și mai spectaculoasă dacă am promova-o în mod corect şi dacă, de fapt, am coopera cu toţii pentru, aşa cum am spus ȋn serial, a duce România la următorul nivel. România merită să fie mult mai grandioasă decât este ȋn prezent. Sunt paşi simpli care ar trebui să fie făcuți şi care ar ajuta cu adevărat ȋn această direcţie.